Profa' de Dans Pentru One Direction

4.''Trageți draperiile alea idioate, că altfel vă fac pe voi draperii!''

Este în jur de ora douăzeci și trei, iar eu nu pot să dorm. Patul ăsta este prea comfortabil. Mă ridic și decid să cobor în bucătărie pentru a-mi face un ceai, poate mă va ajuta să adorm mai repede. Îmi iau halatul din mătase peste bustiera și pantalonii mei scurți, mă încalț cu o pereche de papuci de casă și pornesc pe scări, încercând pe cât de mult cu putință să nu fac prea multă gălăgie. Ajunsă la ultima treaptă aud niște sunete ciudate venind din bucătărie. Mă uit în jurul meu în speranța de a găsi ceva cu care să mă apăr în caz că este vreun hoț și într-un final zăresc o pereche de pantofi de-a unuia din băieți. Mă rostogolesc silențios până la ei și odată ce îi am în mână pășesc ușor în bucătărie. Văd că cineva cotrobăia cu capul în frigider, așa că m-am furișat în spatele lui și l-am lovit în cap cu pantoful, începând să țip precum o maimuță turbată.

Este deja la pământ, dar eu nu mă opresc din a-l bate, astfel că mă urc peste el și continui să strig în timp ce îl bat. La un moment dat, toate luminile din casă se aprind iar Zayn, Harry, Niall și Liam dau buzna în încăpere total dezorinentați, privindu-mă cu teamă. M-am oprit din a-l bate pe tip, cu toate că încă nu îi văzusem fața, și mă uit la ei cu o față confuză, dar fără să mă mișc din poziția mea. Situația de față este ceva gen: "Știți, eu sunt Alyssa, și da, stau pe un tip care vă cotrobăia la miezul nopții prin frigider. Dar puteți sta acolo, fără să spuneți sau să faceți ceva, mă descurc.". Îmi dau ochii peste cap și privesc în jos.

- O, Doamne, Louis! Tu erai?! Ce naiba făceai la miezul nopții la frigider? Întreb, dându-mă de pe el, ajutându-l să se ridice.

- Ăm, morcovi. Trebuia să îmi iau gustarea de la miezul nopții, ok? Spune calm, scuturându-se.

- Stai, ce? Morcovi? De ce ai mânca morcovi la unșpe' noaptea?

- Păi, Alyssa, asta e obsesia lui Louis. Morcovii. Trebuie să avem cel puțin cinsprezece duzini în frigider pentru a-i ajunge o săptămână. Mă lămurește Niall, frecându-se la ochi.

- Aham, ok, sper că nu te-am șifonat prea tare Louis. Îmi pare nespus de rău! Iar voi, băieți, scuze pentru trezirea pe care v-am dat-o, nu a fost cu intenție. Spun, afișând un zâmbet inocent.

-Mhm, bine, cum spui tu. Mormăie Harry și pleacă înapoi în camera sa, urmat de restul.

Am renunțat la ceai. Cred că lupta cu Louis m-a cam epuizat. Am urcat și eu în camera mea, trântindu-mă în pat și adormind la scurt timp.

Șoc! Șoc! Șoc! Rece și ud, în patul meu, chiar acum! Mă trezesc cu o căzătură pe parchetul rece, odată ce am fost deșteptată de minunata găleată de apă a băieților. Privesc dezorientată prin toate părțile și clipesc des pentru a-mi regla imaginea din față. Odată ce vederea mea s-a îmbunătățit sunt din nou orbită, de data aceasta de razele enervante ale soarelui.

- Trageți draperiile alea idioate că altfel vă fac pe voi draperii! Strig, și la scurt timp se face întuneric în cameră. Mulțumesc! Continui și îmi deschid ochii.

Aud apoi câteva chicote, dar atunci când le arunc câte o privire furioasă au tăcut. Dar totuși se holbează la ceva, la ce naiba se holbează?

- La ce vă holbați? Întreb, deja exasperată de privirile lor insistente.

- La asta! Strigă Harry, făcându-și curaj să răspundă abia după alte cinci minute de agonie pură pentru mine datorită curiozității.

Privesc în jos, la locul către care a arătat, și atunci observ că halatul a dispărut, lucru care a făcut ca prin bustieră să mi se vadă sfârcurile întărite de la apa rece de mai devreme. Am roşit imediat și m-am acoperit cu mâinile, iar apoi băieții și-au revenit, scuturând din cap precum niște căței. M-am încruntat imediat la ei, lucru care i-a făcut să se retragă din camera mea, însă nu înainte de a mă anunța că repetițiile pentru coregrafia viitorului lor hit vor începe în jumătate de oră. Eu plănuiam mai după-amiază, dar se pare că sunt cam nerăbdători din fire. Privesc din instinct către ceas și realizez că este deja ora unu după masă. Cât de vacă să fii să dormi așa de mult? mă ceartă conștiința mea. În apărarea mea, aseară a fost prima noapte petrecută în casa asta, normal că m-am culcat târziu; și să nu uităm de micul incident de la miezul nopții.

Picăturile mici și calde de apă ale dușului îmi mângâie pielea catifelată, curățând-o, primind de asemenea puțin ajutor de la gelul meu de duș cu miros de vanilie. Nu stau mult, în jur de zece minute, având în vedere că trebuie să mă și îmbrac. Ies și îmi iau o lenjerie de culoare albă, o pereche de colanți trei-sferturi, o bluză scurtă, largă și o pereche de converși negrii. Mi-am prins părul într-un coc dezordonat şi am aplicat puțin tuş, făcând o linie curbată în colțul ochiului. Îmi îngrijesc buzele cu un strugurel de cireşe, apoi dau drumul câtorva pufuri din apa mea de toaletă preferată. Asigurându-mă că nu am uitat de nimic, părăsesc camera pentru a-i căuta pe băieți. Erau în living, toți cu ochii în telefoane. Tuşesc slab pentru a le atrage atenția, şi se pare că am făcut-o prea mult. Iar se holbau la sânii mei.

- Nu vă mai holbați şi arătați-mi unde e sala de repetiții! Mă răstesc la ei.

- A-acum! Strigă într-un final Niall, sărind de pe canapea.

Vine lângă mine, mă apucă de talie şi mă conduce către scările ce coborau la etajul inferior observat ieri. Ajunşi la capătul lor pătrundem într-o cameră uriaşă, plină de oglinzi, cu un set imens de boxe într-unul din colțuri. Rezemate de perete se aflau câteva băncuțe, probabil şi mai mult decât sigur pentru odihnă, alături de un birou plin de CD-uri. Băieții s-au repezit la laptopul de pe birou şi după două minute în boxe s-a pornit o melodie străină mie. Am ascultat-o cu atenție, apoi i-am pus pe băieți să o redea şi să fie atenți la ce voi face eu. Am aşteptat primul ritm al melodiei şi am început să execut mişcări de hip-hop, pentru că se potriveau mult mai bine cu melodia decât breakdance-ul sau streetdance-ul. Odată cu ultimul acord al melodiei am finalizat şi eu noua coregrafie a băieților, lăsându-i cu gurile căscate.

- Intră muştele dacă mai țineți mult gurile deschise. Chicotesc, trezindu-i pe cei cinci la viață.

Au urmat alte trei sau patru ore pline, pentru ca mai apoi să urcăm şi să ne odihnim. Ajunsă la mine în cameră decid că e vremea pentru un alt duş, având în vedere efortul depus cu amorțiții ăştia. Singurul care era mai activ şi plin de energie părea a fi Louis, mă rog, şi Liam se descurca destul de bine, dar restul. Ugh, nici nu vreau să mă gândesc! Voi avea ceva de lucru cu ei. Ies din baie cu un prosop înfăşurat în jurul trupului meu încă ud şi mă poziționez în fața dulapului. Deodată simt două mâini pe talia mea.

*