Profa' de Dans Pentru One Direction

2. "Ai trăit cumva în peșteră și nu ai aflat de inventarea prezervativelor?"

- Pe bune? Oh, Doamne, nu pot să cred! Sar la gâtul lui Louis și îl îmbrățișez atât de strâns încât cred că i-am oprit respirația pentru câteva secunde.

- Da, iubito, totul e aranjat. De săptămâna asta începe prima gală. Zâmbetul pe care mi-l afișează mă face să sar la propriu pe el, aplicându-i zeci de săruturi scurte.

În caz că nu înțelegeți ce se întâmplă, permiteți-mi să vă luminez. Doar ce am ieșit din spital, iar Louis tocmai m-a anunțat că nu voi fi înlocuită pe timpul galelor de semifinale și finale, adică sunt încă în juriul din Doar Dansează! E perfect, e tot ce mi-aș fi putut dori pe lângă tot ce am.

- Te iubesc mai mult decât ți-ai putea imagina!

- Și eu te iubesc, Alyssa. Mă sărută lung și apoi se rotește cu mine, astfel el ajungând deasupra. Continuă cu sărutările în jos, pe gât, apoi pe sâni. Atunci când vrea să-mi dea maieul jos, îl opresc.

- În niciun caz, mâncător de chestii portocalii ce ești! Mâine îmi vin anticoncepționalele. Nimic până atunci. Îl cert, bătându-l cu degetul arătător în piept.

- Iubito, ai trăit cumva în peșteră și nu ai aflat de inventarea prezervativelor?

- Dar tu când m-ai lăsat însărcinată nu știai de ele? Ridic o sprânceană, abținându-mă să nu râd.

- Eram prins în moment și știi asta.

- Nu, ai fost atât de nerăbdător încât ai băgat-o în mine fără ca măcar să anunți sau să faci vreun semn. De două ori.

- Ei bine, mă asigur că data viitoare voi face semn, mulțumită? Acum unde am pus prezervativele alea? Aruncă o privire prin cameră, iar când vede cutia pe măsuța mea de toaletă, dă să se ridice. Stai, ce caută alea acolo?

- Nu o facem cu prezervativ! Oftez enervată, foindu-mă sub el.

- De ce? Am mai făcut-o înainte. Iubito, ce ai? Pare într-adevăr îngrijorat, dar motivul pentru care nu vreau este unul cu totul stupid.

- Se simte mai bine fără, la naiba. Acum, dacă vrei să îți bagi prietenașul în ceva, țeava de eșapament a mașinii e numai bună.

Se ridică bosumflat și merge către ieșirea din cameră.

- Unde te duci?

-Țeava de eșapament e prea mică, merg să iau o pătură uzată și o să fac precum câinii. O să fut o pătură.

Îmi dau ochii peste cap și îl las să plece în prostia lui. Mă ridic din pat și îmi iau un prosop, apoi mă îndrept rapid către baie. O să fac un duș scurt, pentru că tripleții au adormit abia acum cincisprezece minute și nu știu cât îi va mai ține. Camera lor este față în față cu a noastă, deci nu îmi va lua mult să ajung la ei. Când ies din duș mă înfășor în prosop și mă întorc în cameră pentru a mă îmbrăca în ceva comod de stat în casă. Îmi îmbrac lenjeria, însă când vreau să-mi pun și sutienul Louis intră în cameră. Se blochează cu mâna pe clanță, își plimbă privirea pe mine de două ori, apoi spune:

- Mă duc să i-o mai trag o dată păturii ăleia.

Îmi dau ochii peste cap și râd la gândurile lui, apoi mă îmbrac într-o pereche de colanți și un pluover albastru de lână. Încalț nelipsiții papuci pufoși de casă și îmi prind părul într-o coadă de îndată ce îl usuc. Ies pe hol, fredonând una din melodiile băieților de care pot spune că sunt obsedată, Perfect, și mă îndrept către camera copiilor. Când intru îl observ pe Scott foindu-se și scâncind, așa că îl iau în brațe și îi dau biberonul. Cele două fete încă dorm, așa că nu îmi e deloc greu să îl hrănesc. Când să îl pun înapoi în pat însă, pe ușă intră Niall, lovind ușa de perete. Angela e în spatele lui, încercând să-i dea un bobârnac pentru a vorbi mai încet, însă prea târziu. Cu toții sunt acum treji.

Îi arunc o privire răutăcioasă și îl iau din nou pe Scott pentru a-l legăna. Sper că îl va mai calma.

- Ce naiba te-a apucat să intri așa?! Strig de parcă copii nu ar fi fost cu noi.

- Eram nerăbdător să-mi revăd finii.

- Și cum ați ajuns aici oricum? De ce nu ați anunțat?

- Am anunțat. L-am sunat pe Louis acum două zile. Spune Angela, ridicând-o în brațe pe Luisa.

- Nu ți-a spus nimic? Adaugă Niall, luând-o în brațe Nina.

- Era ocupat cu violatul unei pături vechi.

Răspunsul meu a fost dat de parcă tocmai spusesem cel mai normal lucru din lume, dar expresiile lor mi-au arătat contrariul. Ups.

- Mă rog, Milk, mi-era dor tine! Spune dintr-o dată Niall, aplecându-se asupra lui Scott. Și tu mi-ai lipsit Prăjiturică.

- Niall, pentru ultima oară, nu-i va chema Milk și Prăjiturică. Și în niciun caz pe Nina nu o va chema--

- Durexa! Ce face nășica mea mică? Vocea lui Harry îmi explodează în ureche, iar când văd că merge către Nina continuând să o strige Durexa îmi dau o palmă mintală. E măcar ceva normal la băieții ăștia?

- Hei, Alyssa. Mă salută Care, apoi vine și-mi sărută obrajii. Ne e cam greu având în vedere că eu îl țin pe Scott, iar ea pe Edy.

- Hei. Sunteți toți?

- Nu, Louis îi ajută pe Sophia și Liam cu bagajele. Vom sta cu toții aici pentru două zile apoi mergem știi tu unde. Chicotește fericită.

- Unde?

- Nici asta nu ți-a spus Louis? Întreabă Angela.

- Din nou, era ocupat cu violatul păturii ăleia.

- Ce face? Întreabă Care confuză, dar îi fac semn să continue fără să fie atentă la detalii precum asta.

- Mă rog, lasă asta, ne mutăm înapoi în casa din Londra! Vom sta acolo următorul an până se va termina pauza băieților!

*