Profa' de Dans Pentru One Direction

7."Poate s-au târât pe undeva."

- Unde ar fi putut dispărea un copil de un an și trei bebeluși de o lună?! Țip, apucându-mi părul și ciufulindu-l în pumni.

- În regulă, hai să ne calmăm. Nu cred că au ajuns prea departe. Spune Liam, privindu-ne pe toți și făcând semn cu mâinile pentru a ne pune la locul nostru.

- Cum să mă calmez? Cum?! Caroline îl apucă de guler și îl trage spre ea, apoi îi respiră puternic în față. Copilul meu a dispărut!

- Exact! Cine știe ce criminal în serie a venit și i-a luat! Adaugă Louis.

- Dacă acum sunt la vamă, gata să fie duși la produs în estul Europei? Adaug eu, făcând un pas în față.

- Sau dacă sunt deja tăiați în bucăți și dați la câini? Adaugă Harry, apoi când să-i dau o replică inteligentă, îl văd alergând spre ușă.

- Stai tu omule pe loc! Strigă Angela, iar crețul se oprește cu un picior în aer.

- Ce?

- Întâi căutăm în casă. Poate s-au târât pe undeva. Continuă bruneta, luminându-ne și calmându-ne pe toți.

- Hai să ne cuplăm câte doi și îi căutăm în diferite locuri. Adaugă Sophia, iar apoi băieții își prind iubitele de mijloc.

- Eu și Louis luăm parterul. Spun.

- Noi luăm sala de repetiții. Strigă Niall, trăgând-o pe Angela după el.

- Dar eu nu am mai fost acolo.

- Atunci hai să o încercăm, poate îți arăt ceva... mișcări. Adaugă cu un rânjet pervers, Niall.

- Niall, dacă văd resturi de la voi mâine la repetiții, cu limba le ștergi! Strig, dar nu cred că m-a auzit.

- Eu și Liam mergem la etaj.

- Iar eu și Care verificăm curtea.

După ce totul a fost planificat, începem căutările. În baia de jos nu erau, nici în întreg livingul, însă când ajung în bucătărie mi-am apucat părul în pumni. Edy este agățat de lustră și se dă precum în leagăn, iar cei trei bebeluși zac în chiuvetă, apa curgând în continuu pe jos. Ei se bălăcesc fără probleme și nu știu de ce am impresia că vor vrea la înnot atunci când vor mai crește.

Opresc repede apa și îi înfășor în câte un prosop, în timp ce Louis se urcăpe două scaune doar ca să-l dea jos pe micuțul cu cârlionți blonzi. Îi înștiințez și pe ceilalți în legătură cu copiii, dar nimănui nu i-a venit să creadă cum au reușit să se urce acolo. Adică, e cam imposibil dacă stai să te gândești.

Ziua trece repede și soarele deja apune. Cu toții suntem extenuați de la atâtea bagaje de despachetat, având în același timp grijă de copii, cu rândul. Cu toate că ne-ar fi plăcut enorm de mult să dăm o petrecere de revenire, nu ne putem permite. Avem patru copii în casă și nu putem face zgomot. Acum stăm cu toții în sufragerie și lenevim la televizor, moment în care îmi sună telefonul. I-l dau pe Scott lui Louis, apoi scotocesc prin buzunar după el. Când văd numărul mă încrunt. Ce mai vrea și el?

- Da? Răspund sictirită.

- Hei Alyssa, ce mai faci? Întreabă vesel, probabil ignorând trecutul.

- Nu te preface prietenos, Jay, spune odată ce vrei.

- Simon m-a pus să vă anunț pe tine și pe Louis că mâine trebuie să veniți la studio pentru a filma noile promo-uri pentru gale.

- Și de ce nu ne-a sunat chiar el?

Nu răspunde, ci doar își drege vocea. Nervoasă, îi spun că vom fi acolo la ora trei, apoi îi închid în nas. Îi explic lui Louis noutățile și într-un final ne revenim la relaxare. Câteva minute mai târziu soneria se face auzită, iar Sophia se duce să deschidă. Imediat, în sufragerie apar părinții mei.

- Mamă? Tată? Ce căutați aici?

- Păi ne-am cumpărat vila asta faină de lângă voi și bănuiam că vreți să vă distrați în seara asta, deci am venit să vă luăm copii.

- Chiar faceți asta?

- Da, haide, sunteți tineri. Dați-i aici.

După ce le pregătesc copiilor un mic ghiozdănel în care am pus niște suzete, biberoane și ceva haine de schimb, am început pregătirile pentru o noapte grozavă.

*