Profa' de Dans Pentru One Direction

20.''Doi draci şi peştişorul auriu''

Caroline POV

De dimineață mă tot ciondănesc cu Harry. Crede că dacă intri din greşeală peste cineva în baie vrei să-l vezi gol. Asta e total stupid! Şi e mai rău, a vrut să mi-o plătească. Şi cum altfel decât prin a intra peste mine atunci când mă schimb?

Am trecut totuşi peste faptul că m-a văzut din nou în lenjerie intimă şi am încercat să-mi fac de lucru pe telefon de îndată ce am intrat în autocar. Alyssa a adormit alături de Louis şi Niall, Liam lucrează la ceva pe laptop undeva în spate, iar eu m-am aşezat lângă o fereastră. Desigur că Harry s-a aşezat lângă mine, începând din nou cu cicăleala.

- Chiar mori dacă vorbeşti cu mine? Cârlionții îi acoperă ochii de smarald ce acum par trişti.

- Nu, dar tu da, dacă se trezeşte Alyssa. Evit să-l privesc. Nu vreau să trezească anumite sentimente în mine.

- Deja am acordul ei de discuta cu tine, cea care nu mă lasă eşti tu! Țipa în şoaptă, în aşa fel încât să nu atragă atenția lui Liam sau să-i trezească pe cei trei.

- Ce e de vorbit? Spun printr-un oftat. Adică, am înțeles. M-ai vrut în patul tău şi eu am acceptat precum o fraieră. Am prins ideea că a fost doar o aventură pentru tine şi eu consider doar că am făcut o greşeală.

- Asta o crezi tu, Caroline! La naiba, lasă-mă să-ți spun odată că te plac şi că vreau să încercăm să avem o relație!

Nu am avut timp să reacționez, crețul îmi prinde ceafa şi mă trage într-un sărut dulce. Buzele noastre se mişcau sincron, oferind sărutului mai multă pasiune şi dorință. După ce ne îndepărtăm datorită lipsei de aer, niciunul nu spune nimic. Doar zâmbim precum doi proşti, sorbindu-ne din priviri.

- Accepți deci? Crețul sparge liniştea ce domnea între noi de mai bine de zece minute.

- Merită să încercăm. Zâmbesc, iar el mă îmbrățişează strâns.

- Bun, acum, dacă tot ne-am împăcat, hai să le facem o poză ăstora şi să o postăm pe twitter. Îşi scoate telefonul şi se ridică, poziționând camera într-o poziție, zic eu, perfectă.

- Şi ce status pui? Râd imediat ce revine la locul lui.

- Ăm, ce zici de irlandezul şi cei doi porumbei?

- Sună stupid.

- Ai vreo idee mai bună? Ridică o spânceană, privindu-mă cu ironie.

- De fapt, chiar am. Ce zici de doi rechini şi un delfin?

- Bine, asta sună şi mai stupid.

Îmi rostogolesc ochii, dar vocea lui Liam mă face să îl privesc speriată. De când e lângă noi?

- Nu merge mai bine doi draci şi peştişorul auriu? Râde acesta.

- Fii sigur că e perfect.

Nici cinci minute nu trec de la postarea lui Harry, căci mii de aprecieri şi sute de comentarii au umplut postarea. Distribuirile nu au încetat nici ele să apară, iar eu profit de moment şi o distribui la rândul meu pe profilul Alyssei.

Facem o mică oprire înainte de a ajunge la hotelul unde avem să fim cazați prima oară. Nici nu se pune îndoiala de nevoia noastră urgentă de aer după ce Niall a intoxicat autocarul cu toate felurile lui stupide de mâncare. Am deschis uşa şi toate geamurile, lăsându-le aşa cam douăzeci de minute, adică cam cât a durat popasul. Exact înainte de oprire cei trei au aflat de postarea de pe twitter. Nici nu vreau să-mi amintesc mometul în care Alyssa mai avea puțin şi ne dădea cap în cap, şi îi rămân datoare lui Louis că a potolit-o chiar înainte să o facă. Din nefericire, călătoria nu a fost deloc una liniştită. Din contră, după incidentul de mai devreme, cu greu mai acoperea muzica gemetele celor doi porumbei, care o făceau în camera autocarului ce avea să ne fie dormitor pe parcursul călătoriei. Dar cum spuneam, îi datorez nişte mulțumiri lui Louis pentru că a calmat-o.

- Care? Vocea subțire şi liniştită a prietenei mele mă face să cred că nu mai e deloc furioasă.

Mă întorc la ea şi o văd cum ține în mână o mică pungă.

- Vii cu mine până la benzinăria de alături? Vocea ei era panicată.

- Ce ai pățit?

- Probleme, probleme.

Am prins ideea. Am dat din cap şi am plecat într-acolo.

- Puteți fi mai gălăgioşi de atât? Întreb din senin.

- O, mai taci. Mai vorbim când o s-o faci din nou cu Harry.

- Ai auzit cumva ce am vorbit noi?

- Înainte să adorm vă certați, iar acum vă zâmbiți şi vă îmbrățişați. Ce reiese din asta?

Îmi plec capul şi oftez. Are dreptate. Şi până la urmă, eu am ales să-i dau o şansă. Dacă se întâmplă ceva îmi asum.

Ajungem la benzinărie şi imediat în baie. Cât timp Alyssa îşi face treaba, eu mă aranjez în oglindă. După cinci minute de aşteptat merg dus şi am bat în uşa băii.

- Cât pisici îți ia să pui un tampon?

- O, mai taci.

Iese din cabină şi merge la chiuvetă. Porneşte robinetul şi după ce se spală pe mâini, îşi trece o mână prin păr. Când ieşim din benzinărie, alături de câteva pungi de chipsuri şi nişte ciocolată, o mare de reporteri şi fotografi ne înconjoară. Încercăm să ne strecurăm prin mulțime, fără succes însă. Imediat îmi simt telfonul vibrând, apărând pe ecran un număr necunoscut. Închid, nu am timp de vorbă acum. La rândul ei, Alyssa primeşte un apel de la Louis.

- De ce nu-i răspunzi lui Harry la telefon? Întreabă după ce terminăm de parcurs paparazzi.

- Nu am numărul lui. Cred că i-am închis când eram între acei obsedați. Nu aveam chef de vorbă cu toți ciudații în jurul meu.

- Ei bine, Louis mi-a zis că Harry e nervos că nu i-ai răspuns.

*