Profa' de Dans Pentru One Direction

12."Idioato! Trezește-te odată!"

*Cum eu sunt cam idioată de fel, am uitat de faptul că Caroline era însărcinată cu al doilea copil. Cum în capitolul trecut trecuse deja un an și eu nu am menționat nimic de acesta, o să repar acum mica greșeală, dar să nu mă omorâți pentru ce urmează să citiți. Lectură plăcută și ne vedem la finalul capitolului.*

Locurile din avion sunt atât de amestecate încât aproape nu le-am găsit. O iau pe Nina în brațe și mă așez lângă Caroline, undeva în primele locuri. Louis, care îl ține pe Scott, Harry, care îl ține pe Edy și Liam stau pe locurile din ultimul rând, iar Angela, Sophia și Niall, care o ține pe Luisa, stau undeva pe rândul din mijloc. Rândurile conțin câte trei scaune, iar locul meu este la mijloc. Caroline s-a oferit să o țină ea mai mult pe Nina pentru că a avut norocul să stea la fereastră, însă nu pot spune asta și despre mine. În dreapta mea este o băbuță care doarme, cu niște salivă scursă în colțul gurii și un batic roz aprins în cap. Ce e greșit cu generația asta de bătrâni?

Caroline o privește melancolică pe Nina, iar mie mi se rupe sufletul să o văd așa. Știu că a pierdut o sarcină destul de avansată, este foarte greu să pățești așa ceva și te doare sufletul de mamă să știi că ți-ai pierdut copilul, dar încerc să o înveselesc pe cât posibil.

- Hei, nu mai fii tristă. Spun și îi ating umărul. În câteva ore vom ajunge în Montana. Să vezi distracție acolo.

- Da... Spune ea cu vocea stinsă. Poate că da.

- Hei, nu tu trebuie să stai timp de opt ore lângă o băbuță băloasă gata să te surzească cu sforăitul ei.

Chicotește și zâmbetul îi revine pe față. Măcar am reușit să o înveselesc. Mă așez pe spate și închid ochii cu scopul de a adormi, dar simt la scurt timp o greutate pe umărul drept. Când deschid ochii și privesc într-acolo o observ pe bătrânică dormind pe umărul meu. Îmi spun că nu e cine știe ce, până la urmă e și ea un om obosit. Închid ochii și adorm.

- Alyssa, trezește-te! Vocea prietenei mele se aude ca un ecou, dar nu-i dau importanță și mă întorc la visul meu în care sunt dresoare de lei.

- Idioato! Trezește-te odată!

Atunci tresar și mormăi o înjurătură, întorcându-mă către ea.

- Ce e? Am ajuns?

- A, nu, au trecut abia două ore. M-am gândit să te trezesc pentru că-

- A, deci de ce să nu mă trezești ca să-mi provoci nervi, nu-i așa?

- Eu de fapt--

- Doar pentru că am vrut și eu puțin somn. Tu știi că de când au apărut tripleții eu am dormit doar trei sau patru ore pe noapte?!

- Alyssa, eu voiam să-ți spun că bătrânica de lângă tine a salivat o cascadă pe mâna ta.

Mă întorc în partea dreaptă și observ cum picături de salivă mi se scurg până la cot. Greața apare imediat și zbor efectiv de pe scaun, fugind cu cea mai mare viteză posibilă către baie. Îl aud pe Louis strigându-mă, dar îl ignor și continui să fug. Ajunsă la baie mă trântesc în genunchi și mă "descarc". În tot acest timp Louis reușește să mă ajungă din urmă și să mă ajute, ținându-mi părul.

- Spune-mi că asta nu e din cauza unei noi sarcini pentru că nu aș mai putea suporta încă o pereche de tripleți.

- Nu, Louis, e din cauza unei babe obosite care a salivat pe mine de două ore încoace.

- O, Doamne, deci chiar ești însărcinată!

- Ce? Tocmai ți-am spus motivul.

- A, erai serioasă? Păreai puțin sarcastică.

Îl privesc nervoasă, apoi plec înapoi la locul meu. În alte câteva ore aterizăm și ne așteptăm bagajele în aeroport. Am chemat deja patru taxi-uri și ne pregătim pentru încă o oră de mers cu mașina până la baza militară a fratelui meu. Alături de Louis și de tripleți, urc în al treilea taxi venit, apoi ne bucurăm de fiecare priveliște montană de care beneficiem.

De îndată ce ajungem în fața academiei suntem opriți la poartă de doi gardieni. Cobor din mașină și mă îndrept către ei, zâmbitoare.

- Bună, sunt Alyssa Tomlinson.

- Iar noi suntem gardieni la academie, altceva? Răspunde unul plictisit, râzând la celălalt. Nu se pot compara cu mine sau cu vreunul din băieți. Au doi metrii pe puțin.

- Am venit la Rymond. Spun printre dinți.

- Toate vin. Acum hai, plecați. Îmi face semn din mână cu un ton sictirit, dar îl apuc de mână și i-o întorc.

- Cu cine crezi că vorbești, cretinule?! Țip, și apoi îi dau una între picioare. Văzând cele întâmplate, celălalt gardian anunță printr-o stație ce se petrece, iar restul găștii iese din mașină. Așa îți trebuie!

- Hei, hei, iubito, calmează-te.

- Nu-mi spune mie ce să fac Tomlinson, nu așa se tratează o doamnă!

Îl las pe primul gardian să zacă pe jos și mă îndrept către al doilea. Mă ridic ușor pe vârfuri și-l plesnesc, apoi când vrea să mă prindă mă rotesc precum la balet prin stânga lui și poziționându-mă astfel în spatele lui, îi aplic o lovitură dureroasă între picioare cu vârful adidasului ce-l purtam.

- Rymond e fratele meu, cretinilor! Țip către ei, apoi mă duc către Louis și încerc să-l iau în brațe. Mă oprește prinzându-mă de mâini și-mi vorbește serios.

- Adu-mi aminte să nu te mai supăr vreodată.

Îi zâmbesc și când vreau să-l sărut, niște bătăi din palme se fac auzite.

- Rymond! Spun când mă întorc și-i sar în brațe. Mi-a fost dor de tine!

- Și mie, surioară, și mie.

- Julie e aici sau am ratat-o?

- Îmi pare rău Aly, dar ai ratat-o. A plecat ieri seară. Și cum naiba ai reușit să bați doi dintre cei mai buni gardieni ai academiei?!

- Puterea dansului. Și a loviturii sub centură. Chicotesc și trec pe lângă el, întorcând-mă în taxi.

*