Profa' de Dans Pentru One Direction

30."Oricum avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu"

Intrăm cu toții în sufragerie și ne ocupăm câte un loc. Canapeaua era deja ocupată de Caroline, Harry și Niall, iar Liam stătea pe unul din fotolii. Am uitat să menționez că iubita lui va ajunge mâine cu primul avion? Cred că da. Louis se așează pe fotoliul rămas, iar eu, cum nu mai am loc mă rezem de brațul fotoliului. Dar cum dragul meu iubit nu se poate abține, mă trage la el în poală și îmi aplică un sărut scurt. Mama și tata și-au adus niște scaune și s-au făcut comozi. Simțeam privirile arzătoare alor mei pe mine și Louis, ceea ce mă cam face să mă simt prost.

- Și, domnule și doamnă Bennet, ce ați mai făcut? Întreabă Care, prietenoasă ca de obicei.

- Păi, nu așa multe ca voi, dragii mei. Ați crescut așa de repede. Mă bucur așa de mult pentru voi. Cu slujbe, cu familii, cu prieteni. Spune mama cu lacrimi în ochi.

- Da, da, aveți mâncare? Niște gogoși ar fi perfecte acum.

Ca de obicei Niall trebuie să strice orice moment bun cu poftele lui de gravidă. Jur, nici măcar Caroline care are patru luni de sarcină nu mănâncă așa de mult. Și o altă curiozitate, unde naiba se duce toată mâncarea pe care o bagă în el? Ar trebui cărat cu elicopterul la cât mănâncă. Mama doar chicotește și pleacă spre bucătărie. Tata îl privește cu atenție pe blond și apoi mi se adresează:

- Deci să înțeleg că el e cel cu haleala.

Am chicotit, dar băieții, alături de prietena mea, au izbucnit într-un râs colorat. Niall se bosumflă și ne privește pe toți pe sub gene.

- Nu am momentan gogoși, dar am prăjiturele. Vocea mamei ne-a întrerupt pe toți din ce făceam.

- Alyssa, îți iubesc mama! Niall se repede la prăjiturele, băgând câte două sau trei în gură.

- Ignorați-l, așa face mereu. Să vedeți ce fel face la clătitele Alyssei. Liam râde, amuzându-ne din nou pe toți.

Ușa de la intrare se deschide și pe ea intră o siluetă cunoscută mie, pe care nu am văzut-o mai bine de doi ani. Mă ridic din poala lui Louis și mă arunc efectiv în brațele bărbatului din fața mea, sărutându-l pe ambii obraji foarte apăsat. Îmi înconjor picioarele în jurul taliei lui și țip fericită atunci când îmi răspunde la îmbrățișare, aruncând bagajele pe jos. Stau în îmbrățișarea lui caldă vreo două minute, apoi mă dau jos și îl trag de mână până în sufragerie. Louis, care văzuse tot momentul, stă încruntat pe fotoliu, cu mâinile la piept. Ai mei, dar și Care, râdeau pe sub mustăți de reacția iubitului meu, care habar nu avea pe cine tocmai am adus în încăpere.

- Gașcă, el e Rymond. Fratele meu. Spun fericită, accentuând cuvântul frate în timp ce privesc atentă reacția lui Louis.

Fața lui se relaxează, așa că se ridică alături de restul băieților și dă mâna cu el.

- Louis, iubitul Alyssei. Se prezintă dragul meu Louis, vrând să pară sigur pe sine.

- L-ai prins bine, surioară. Râde Raymond, dând mâna cu el.

- Eu sunt Niall, ai mâncare la tine? Întreabă irlandezul cu gura plină de prăjiturele.

Fratele meu nu spune nimic, doar dă mâna cu el, nesigur, apoi se uită la mine căutând o cale de scăpare. Îi fac semn din cap lui Liam, care mă ajută și îl ia de acolo. Rândul lui Caroline vine și sare de asemenea în brațele lui Raymond, provocându-l pe Harry la o încruntătură.

- Opa, avem doi aici? Râde fratele meu, atingând ușor burta prietenei mele.

Care chicotește, dar este trasă de lângă el de Harry, care a început deja să facă pe gelosul.

- Harry! strigă Care. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai fi așa gelos. Mi-a fost dor de Raymond. Nu ne-am mai văzut de când a plecat în armată! Încetează să fi prost și înțelege că doar pe tine te iubesc!

Rânjetul lui Harry înflorește imediat, aplicându-i un sărut lung lui Care. După ce se desprind din sărut, Caroline e ușor îmbujorată. Probabil nu e obișnuită să fie sărutată în fața atâtor oameni. O înțeleg perfect. Nici acum nu sunt obișnuită să urc pe scenă alături de băieți și să fiu sărutată de Louis în fața unei arene plină de milioane de oameni. Revenind, ne retragem înapoi în sufragerie și ne reluăm locurile. Ascultăm de o oră cred, toate poveștile lui Raymond din armată când soneria ne distrage atenția. Mă ridic și anunț că mă duc eu, nu vreau ca ai mei să se mai deranjeze așa de mult. Descui ușa și când o deschid o văd pe mama lui Care, mai veselă ca niciodată. Tatăl ei, într-o stare destul de bună, stă pe picioarele lui acum, zâmbăreț și energic. Nu i-am mai lăsat să stea afară așa că i-am invitat în sufragerie, unde se aflau restul.

Zâmbetul lui Caroline a pierit de îndată ce și-a văzut mama, alături de tatăl ei, sănătos și bine. Lacrimi au apărut urgent în colțurile ochilor ei, făcând-o să izbucnească într-un plâns grav. Se ridică de pe canapea și fuge la etaj, pun pariu că în camera mea. Acolo petreceam tot timpul când veneam la mine acasă. Harry vrea să meargă după ea, dar îi fac semn că mă ocup eu. Mă scuz și dispar din peisaj, alergând după ea. Odată ce o găsesc în dormitorul meu, mă apropii și o îmbrățișez.

- Hei, de ce ai fugit așa? Nu ți-e dor de ai tăi?

- Ba da! Nici n-ai idee, dar cum vrei să apar așa în fața lor? Ce vrei să le spun?! Bună mamă, tată, el e Harry, noul meu iubit și ca să vezi, sunt însărcinată cu el în patru luni. Tare nu? Scuipă cu sarcasm cuvintele, izbucnind și mai tare în plâns.

- Nu contează cum ești, ei mereu te vor iubi, Care! Și ce dacă ești însărcinată? Oricum avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu. Ce dacă e mai devreme de data asta?

- Dar, dacă i-am dezamăgit? Alyssa, mamă la nici douăzeci și unu de ani? Sunt o eșuată!

- Doamne, Care, nu mai spune asta! Niciodată! Ai înțeles? Niciodată!

Își trage nasul și se scufundă și mai mult în îmbrățișarea mea, dar ne desprindem imediat ce mama ei intră în cameră. Mă privește curioasă, așa că mă retrag și le las să vorbească.

*