Profa' de Dans Pentru One Direction

36."Idiotul de Harry Styles stă șocat în limuzina de afară!"

- Mai rezista puțin, Care! Știu că poți!

Vocea mea e singura care răsună în întreaga limuzină. Harry este pur și simplu blocat, iar Care este mai panicată ca niciodată. Cele patru luni rămase până la naștere au trecut pe nesimțite, iar astăzi de dimineață ne-au trezit țipetele prietenei mele. Tocmai i se rupsese apa! Nimeni nu a mai avut timp să facă nimic. Am smuls din cuier micuțul bagaj pe care Caroline l-a pregătit de o săptămână și am fugit direct la limuzină, speriindu-l atât pe șofer, cât și pe Paul care desigur, a venit cu noi.

Louis, Niall și Liam au rămas acasă pentru un duș, dar au garantat că nu vor întârzia cu niciun minut peste treizeci. Limuzina ajunge degrabă la spital și plonjez peste Harry care este încă șocat de ruperea bruscă a apei a lui Care, pentru a urma targa pe care este transportată prietena mea către sala de nașteri. A hotărât că va naște natural, dar acum rămâne totul la aprecierea doctorilor.

Vreau să intru în sală, dar o asistentă mă privește ciudat.

- Doar soțul poate intra, asta dacă vrea.

În momentul ăsta toți nervii mi se acumulează și izbucnesc.

- Ascultă aici, femeie! Idiotul de Harry Styles stă șocat în limuzina de afară, care acum probabil e înconjurată de fane nebune, doar pentru că dormeam cu toții când i s-a rupt apa. Așa că mă vei lăsa să intru și să-mi țin de mână cea mai bună prietenă, pentru că altfel nu răspund de faptele mele!

Femeia face ochii mari și îmi face loc să trec. Când intru o văd pe Caroline chinuindu-se să împingă. Mă apropii de ea și îi prind mâna strâns, zâmbindu-i.

- Sunt aici, surioară.

Caroline îmi zâmbește, iar câteva lacrimi i se preling pe obraji.

- Mulțumesc!

Răspune cu vocea chinuită.

O oră mai târziu stau alături de Paul și Harry în holul spitalului, așteptând recuperarea lui Care. Pași apăsați răsună în încăpere și privirea mi se indreaptă către restul găștii. Louis este înaintea lor, venind nervos către noi.

- Ce naiba, Alyssa? Să nu-mi spui că ai stat tot timpul ăsta în afurisitul ăsta de tricou!

Privind în jos observ cu rușine că nu port decât tricoul lui Louis, care ajunge până la jumătatea coapselor și că sunt încălțată cu perechea mea preferată de papuci de casă. Roșesc imediat, realizând de ce tot spitalul se uită urât la mine. De îndată Louis își dă jos hanoracul și mi-l leagă la talie.

Înainte de a spune ceva, o asistentă iese din salonul lui Caroline și ne anunță că putem intra. Dăm năvală toți încât facem micuțul bebeluș din brațele ei să plângă. Hotărâm ca întâi să intre Harry, pentru că până la urmă este tatăl, și apoi facem cu rândul. De îndată ce îmi vine rândul să intru în salonul proaspetei mămici, micuța rază de lumină din brațele ei îmi atrage atenția. Este atât de mic și firav încât părea că se va rupe dacă îl atingi. Imediat ce mă apropii îi pot observa inconfundabilii ochi precum ai lui Harry, iar cârlionții blonzi îmi spun că va fi atât de adorabil.

- Deci? Fetiță sau băiat? Întreb nerăbdătoare.

- Băiețel. Și am impresia că va fi Harry în persoană. Râde ea.

Pare slăbită. De fapt, nu pare, este. A stat o oră în sala aia stupidă de naștere. Sper că e totul în regulă cu micuțul ăsta de aici.

- Și, cum îl cheamă?

O văd cum se blochează. Ei încă nu au stabilit un nume pentru copil? Doamne, eu deja le am pregătite și nici măcar logodită nu sunt. Adică, serios, ar fi trebuit să ia și asta în calcul în tot acest timp. Murmur uimită și merg pe hol pentru a-i chema și pe restul. Odată intrați le spun misiunea.

- Băieți, e timpul pentru cea mai grea misiune de până acum! Trebuie să alegem un nume pentru pufoșenia asta de băiat!

*