Profa' de Dans Pentru One Direction

6."Ăm...Frumoase picioa...Clătite!"

După cam 3 ore de jucat sticluța, și după ce toată lumea a sărutat pe toată lumea, am hotărât că petrecerea trebuie să se oprească pentru că suntem cu toții obosiți. I-am condus pe toți către ieșire, apoi plec către camera mea. Cum nu am ce să port la culcare, mă decid să merg la unul din băieți pentru a le cere un tricou. Nu știu de ce, dar pur și simplu mi-am uitat pijamalele acasă, în America. Cât de retardat să fii să îți uiți hainele în care se presupune că trebuie să dormi pe un alt continent? Îmi scutur capul și ies pe hol, putând veșnicul meu halat de mătase, pe deasupra lenjeriei.

- Băieți? Cine îmi poate împrumuta și mie un tricou? Țip. Liniștea abundentă continuă, până când din toate părțile se aud pași din ce în ce mai apăsați către hol. Din fiecare cameră ies băieții cu tricouri care mai de care, fluturându-le în sus și urlând practic să îl iau pe al lor. Ok. Asta e puțin ciudat. La un moment dat întunericul îmi inundă privirea, făcându-mă să mă dezechilibrez puțin. Îmi duc mâna la cap, realizând apoi ce îmi întunecase privirea. Un tricou. Cine mama unicornilor străvezii mi l-a aruncat în cap? Îl dau jos din cap pentru a-l analiza. E negru, simplu. Dar atunci când îl întorc cu fața, văd cum Propietatea lui Louis este scris în mijlocul tricoului. Serios acum! Mă încrunt la el, observând că ceilalți băieți se întepărtau încet către camerele lor, privindu-ne ușor speriați. Louis își ridică mâinile în semn de pace, iar eu îmi mijesc ochii la el înainte să murmur un Mulțumesc și să intru în cameră.

Mă descotorosesc de halat și de sutien, înlocuindu-le cu tricoul lui Louis care îmi venea destul de lung încât să îmi acopere fundul. Merg la baie pentru a mă demachia. Nu stau mult și mă arunc în pat, adormind pe loc.

Louis POV

În regulă. Stau de zece minute în fața ușii ei și zâmbesc ca un prost. De ce? Pentru că dintre toate tricourile l-a luat pe al meu! Al meu! Și nu doar de asta, dar cred că fata asta mi-a căzut cu tronc. Nu de alta, dar e atât de drăguță când se enervează, e atât de adorabilă când bate pe cineva, având în vedere faza cu frigiderul de noaptea trecută și e atât de sexy în tot ce poartă. Ugh! Nu se putea, nu? Deodată se aud o ușă și niște pași apăsați în direcția mea. O mână ajunge pe umărul meu, făcându-mă să mă întorc pe călcâie. Îl văd pe Liam, abținându-se din râs.

- Tu ce ai, frate? Îl întreb.

- Întrebarea este ce faci tu în fața camerei Alyssei? Plănuiești cumva să o violezi? Râde el pe sub mustăți.

- Nu! Mă gândeam. Mormăi mai mult pentru mine, aruncându-i în tot acest timp niște priviri nu tocmai blânde.

- Nu știu ce să zic, frate. Niall mi-a zis că o cam place. Așa că ai grijă ce faci. Mă informează și apoi coboară pe scări, mergând către bucătărie.

Deci, Niall o place pe Alyssa? Hm, se pare că am concurență. Dar nu mă îngrijorez, irlandezul ăla nu o să reușească nimic cu ea. Eu o să fiu cel care iese cu ea, cel care o va atinge, cel care va face... Doamne, la ce mă tot gândesc? E doar profa mea de dans. Hm, sună destul de incitant și așa. Adică o tipă extrem de atrăgătoare care stă cu tine în casă să-ți fie profă de dans, deja sună genial. Știi ce? În momentul ăsta merg la ea și îi spun că o plac. Cu toate că o cunosc de două zile. Ăm... Va părea ciudat, dar noi nu suntem normali, deci practic va fi normal, dar în sensul ciudat! Înțelegeți, nu? Da, nici eu.

Intru în camera ei și închid ușa cât de încet pot pentru a nu o trezi. Îmi trec mâna prin păr și când ajung în mijlocul camerei îmi vine în minte imaginea ei, aici, doar în prosop de acum doar câteva ore. O, Doamne, picioarele alea. Mă înnebunesc! După ce îmi revin din fantezia mea o aud cum scâncește în somn, foindu-se în pat. Dând pătura la o parte am putut să văd că îmi poartă deci tricoul, alături de o pereche de boxeri feminini. Din nou, trec peste fanteziile mele cretine și mă așez cu grijă lângă ea, însă devine din ce în ce mai agitată. Mă întind lângă ea și o trag lângă mine, luând-o în brațe. Își încolăcește de îndată brațele în jurul meu, cuprinzându-mă pe jumătate, lucru ce a liniștit-o de îndată. Continui să stau nemișcat pentru o oră, dar exact înainte de a adormi, Alyssa se trezește speriată, transpirată, respirând sacadat.

- Ești bine? O întreb panicat, ridicându-mă în șezut.

- D-da, cred. Dar tu când ai apărut aici? Îmi răspunde, puțin mai relaxată.

Trebuie să găsesc o scuză credibilă, nu îi pot spune chiar acum că o plac. Nu pot să mă uit în ochii ăia căprui și să îi spun direct că o plac. Ar fi stupid.

- Ăm, știi, păi... tu-- te-am auzit țipând în somn și... când am venit și m-am pus lângă tine să te trezesc m-ai luat în brațe. Mormăi.

- Scu-scuze. Nu trebuia să stai, acum probabil ești obosit. Trebuia să--

- Trebuia să văd dacă ești bine, nu? Acum faci parte din gașca noastră, deci trebuie să ne accepți și ajutorul. Spun în timp ce o prind de umeri și o fac să se uite la mine.

Mormăie un Bine și apoi se freacă la ochi cu mâna dreaptă, întrebând cât e ceasul.

- E în jur de cinci și ceva, dimineața.

- Oh, atunci cred că mă culc la loc. Putem avea repetițiile ceva mai după amiază? Întreabă și adaugă un zâmbet.

- Bine, somn ușor.

- La fel! Strigă mai încet și trage pătura peste ea.

Alyssa POV

Când m-am trezit era în jur de ora două după-amiaza. Nu am mai stat pe gânduri și am sărit din pat, ieșind din cameră cu gândul să mananc ceva. Jos nu este nimeni, semn că m-am trezit prima. Ajung în bucătărie și cotrobăi prin frigider și prin dulăpioarele alăturate în căutarea a ceva comestibil, și într-un final am găsit to ce îmi trebuia pentru a prepara niște clătite. Pornesc radio-ul și încep să mișc ușor din șolduri pe ritmul melodiei în timp ce pregătesc aluatul. Torn amestecul în tigaie și continui să dansez în timp ce gătesc în jur de trei duzini de clătite. Până la urmă suntem șase fomiști în casa asta. Înhăț borcanul cu Nuttela din dulap și încep să o întind pe clătitele încă calde. Odată ce am umplut vreo trei farfurii cu clătitele făcute, fac o piruietă cu una din farfurii în mână, având de gând să mă duc în sufragerie să le mănânc. Dar când să fac primul pas îi văd pe băieți cu ochii holbați la mine.

- Voi de când stați acolo? Întreb, înclinându-mi capul precum ei.

- Ăm... Frumoase picioa... Clătite! Spune Harry, după ce Zayn îi dă un cot în burtă.

- Nu vă mai holbați la mine! Țip și îi fac să își mute privirea în altă parte cu excepția lui Niall și a lui Louis. Care e problema lor? Ce? Credeți că pentru voi nu e valabil?

- Ba da, cum să nu. Spune Niall și își mută privirea către clătite. Vreau și eu! Strigă dintr-o dată, atrăgând atenția restul băieților, care acum alergau ca niște spiriduși nemâncați către celelalte două farfurii de pe masă.

- Eu merg în cameră, ne vedem peste o oră când începem repetițiile! Strig în timp ce urc scările.

Ajung în cameră și mă întind pe pat, nevrând să mă mai schimb de tricoul lui Louis. Mă întind pe pat pe spate, cu capul atârnat de marginea patului, pornind televizorul pe desene și înfulecând din clătite.

*