Profa' de Dans Pentru One Direction

18." V-am salvat viitorul și tot eu sunt ăla cretin."

Nimeni nu mișcă. Toți suntem precum stană de piatră, ascunși după copaci. Dacă vine la noi suntem terminați, nu vom mai putea avea o viață normală. Mă sperie creatura asta și îmi doresc din tot sufletul să meargă mai departe și să nu ne observe. Idioți am fost că am plecat de capul nostru și nu am mai așteptat o zi.

- Crezi că va pleca curând? Mă întreabă Caroline șoptit, înghițind în sec.

- Nu știu, răspund la fel de încet. Cert e că nu vreau să o mai văd o dată.

- Jur că dacă îi mai văd pielea aia boțită, copiii noștrii vor rămâne fără tată. Spune Louis, cutremurându-se în timp ce o privește pe bătrânică.

- E aceeași bătrână pe care ați văzut-o când ați fost după lemne? Întreabă Liam și Sophia în același timp.

Încuviințez din cap și le fac semn să ne îndepărtăm. Băbuța aceea stă lângă un tufiș de mure sălbatice, dansând cu aerul și cântând Nu mi-e frică de Bau Bau. Doamne Sfinte, baba asta e criminală. În timp ce pășim în spate, calc pe o creangă putredă care se rupe în două, provocând un sunet asurzitor și groaznic pentru urechile noastre înspăimântate. De parcă ar fi fost ceva creatură supranaturală, femeia învârstă își întoarce capul către noi și ne privește zâmbind.

- Puișori, vreți să-mi vedeți chiloțeii cu dantelă?

- Dacă dantela este făcută din pielea ei atunci o să vomit întreaga mâncare pe un an. Spune Harry undeva din spatele meu.

- Nu-i nevoie, mamaie. Sunt sigur că tataie vrea să vadă asta de mult. Strigă Niall înapoi, făcându-i cu ochiul.

- Niall, ai înebunit? Poate vine încoace! Îi spune Angela, dându-i una de după ceafă.

- Ai dreptate, maică. Mă duc acum la el. Să vezi ce partidă bună o să avem. Spune băbuța entuziastmată, întorcându-se la ieșirea din pădure.

- Cine mai e nebun acum? Tocmai v-am salvat. Niall își așează mâinile în șold mândru, privindu-ne pe toți.

- Tot tu. Spunem la unison și ne continuăm drumul.

- Desigur, v-am salvat viitorul și tot eu sunt ăla cretin. Mormăie blondul în spatele nostru.

După alte cinci ore petrecute în pădure, ajungem într-un final la academie. Suntem murdari, transpirați și avem câteva frunze în păr, dar suntem vii și fără vreo traumă. Prea mare. Fac un duș rapid și după ce îmi iau halatul pe mine, fug la asistentă pentru a lua copii. Sunt încălțată în niște papuci de casă și am doar lenjeria pe dedesuptul halatului, însă afară nu este așa frig, cu toate că e seară.

Orele s-au terminat și studenții ies din academie. Mă privesc ciudat, probabil întrebându-se ce-i cu nebuna care se plimbă în halat prin curtea unei academii miliatre. Intru de grabă în cabinetul medical și după ce îi mulțumesc asistentei, iau copiii și plec. Edy nu mai era acolo, deci Caroline sau Harry l-au luat deja. Mai avem doar o zi de petrecut aici și urmează să plecăm acasă, unde desigur trebuie să începem pregătirile pentru reîntoarcerea băieților pe scenele Angliei. Vor urma noi turnee, noi proiecte, noi emisiuni la care voi participa, și cireașa de pe tort, un film. Da, un film în care vom participa toți. Va fi despre viața noastră în timpul pauzei. Va fi uimitor.

- Mami, unde e tati? Întreabă Scott în timp ce ne îndreptăm către cabană.

- Își scoate mizeria din locuri în care nu credeam vreodată că ar putea avea vreun om mizerie.

- Ce? Nina pare confuză, la fel și Luisa și Scott.

- Face băiță. Repet zâmbitoare, îndemnându-i să înainteze. Și urmați voi dragilor.

- O să avem spumică? Întreabă Luisa.

- Desigur, iubita mea. Câtă vreți voi.

Ajungem în fața cabanei și îi bag pe copii înăuntru, dar când să intru și eu sunt strigată de cineva. Mă întorc și văd un băiat. Cred că e unul dintre boboci sau ceva de genul.

- Bună, Alyssa.

- Bună? Te cunosc? Întreb înfășurându-mi mâinile în jurul corpului.

- Nu, nu cred, dar voiam să-ți cer un autograf. Am auzit că nu mai stați mult și mi-aș dori un autograf și o poză cu tine. Se poate? Brunetul face ochii mari și-mi întinde un carnețel și un pix.

- Sigur. Cum te cheamă?

- Brandon.

- Bine. Spun după ce termin de scris. Eu o să plec acum, trebuie să am grijă de copii.

- Stai, ai uitat de poză. Spune arătându-mi telefonul.

- Dar sunt în halat. Oftez.

- Un selfie, nu se va vedea.

- Bine, bine. Haide.

Mă așez în spatele lui și scot limba, închid un ochi și ridic două degete. După ce îmi mulțumește, pleacă înapoi la cabana lui, așadar mă pot ocupa de restul treburilor. Mâine seară plecăm, deci am de făcut bagaje.

*