Profa' de Dans Pentru One Direction

27."Piei tu, Satană care mănâncă irlandezi la micul de jun!"

Au trecut încă două luni de când Harry a aflat de micuțul din pântecul prietenei mele și pare mai mult decât încântat de veste. A fost mai mult decât bucuros să afle că Caroline nu vrea să avorteze și a fost și mai fericit când a dezvăluit asta și presei. Desigur că au apărut și negativiști care le-au spus că sunt prea tineri, dar până la urmă este viața lor. Și oricum, ce copil nu și-ar dori niște părinți mai tineri? Caroline cred că l-a sufocat pe Harry cu sărutări și îmbrățișări când a aflat că vrea copilul și de atunci merg în fiecare săptămână la doamna doctor.

Acum stăm cu toții în bucătărie și ne îndopăm cu pizza. Ce ți-ai putea dorii mai mult vineri seara? Mâine poate îl conving pe Louis să mergem într-un club, dar nu cred că se poate cu toți paparazii pe urmele noastre. Parcă au explodat când au aflat că Caroline este însărcinată cu copilul lui Harry Styles. Îmi aud soneria telefonului din living, așa că părăsesc cutia mea de pizza și merg grăbită către canapea. Mă trântesc jos și răspund. E mama.

- Hei mamă. De când nu am mai vorbit.

- Da, domnișoară, dacă nu te sun eu, tu nici nu îți amintești de noi. Cum mai este Caroline? Totul e bine cu bebelușul?

- Stai, tu de unde știi? Și mai important, sper că mama ei nu a aflat încă! Mă panichez, dar mama mă liniștește imediat.

- Stai calmă, Alyssa. Noi știm pentru că urmărim totul pe internet, ea e încă cu Jason în spital. Abia s-a trezit din comă acum două zile.

- Serios? Mamă, astea sunt vești bune! Trebuie să-i spun lui Care.

- Nu, mama ei m-a rugat să nu-i spun încă. Vrea să o sune chiar ea. Dar când starea lui Jason va fi stabilizată.

- Aham. Și voi? Cum mai e pe acolo? Voi ce mai faceți? Mi-e foarte dor de voi. Vocea începea să îmi tremure și parcă prevedeam niște lacrimi în curând.

- Bine și noi. Dacă tot ți-e așa de dor de noi, nu vrei să vii de Crăciun aici? În America?

- Mamă, aș vrea, chiar foarte mult, dar nu o pot lăsa pe Caroline însărcinată singură cu patru retardați. Cine știe ce i-ar putea face? Și mai ales, nu pot să stau fără Louis. Ar fi primul Crăciun alături de el.

- De ce nu veniți cu toții? Da, așa e! Ai uitat de camerele de oaspeți de la etaj?

- Serios? Mamă ești tare! Te iubesc! O să îi întreb. Te anunț eu. Pa, mamă. Vă iubesc.

- Și noi, scumpo.

Închid apelul și merg înapoi în bucătărie. Cu toții, cu excepția lui Caroline, fac deja curat.

- Ce s-a întâmplat cu cele patru felii de pizza care îmi mai rămăseseră? Îi analizez și îl văd pe Niall albindu-se la față.

- Niall a fost! Țipă Liam, ridicând mâinile în aer.

- Trădătorule! Alyssa, jur, nu am știut că e a ta. Se apără irlandezul, dar deja mă aflu în fața lui. Piei tu, Satană care mănâncă irlandezi la micul de jun! Face cruce cu degetele, iar pe noi restul ne pufnește râsul.

- Trecând peste a nu știu câta oară când Niall îmi mănâncă mâncarea, mama ne-a invitat pe toți acasă la mine de Crăciun. Ce ziceți? Sunteți liberi?

- Trebuie să vorbim cu Greg. Dar înainte de asta aș vrea să trecem și pe la tatăl meu. Vrea de mult să te cunoască. Sune Louis, aplicându-mi un sărut pe frunte.

- Și pe la ai mei. Spun Harry, Liam și Niall la unison.

- Trecem pe la toți, iar la sfârșit mergem la mine. Stăm cam o săptămână și apoi ne întoarcem pentru că avem de lucrat la coregrafii noi. Spun zâmbind.

Două zile mai apoi suntem deja gata de plecare. Întâi mergem la părinții lui Liam, Niall, Harry, Louis și în final la mine acasă. Cum spuneam, suntem în fața ușii, gata de plecare. Ceilalți se ocupă de bagaje, Louis cărându-le pe ale mele și ale lui, iar Harry pe ale lui Care și ale lui.

- Știi, iubito, ai putea să ți le cari și singură, doar nu ai nimic rupt și nici nu ești însăcinată. Mormăie Louis din josul scărilor.

- De unde știi că nu sunt? Adică nu ne protejăm mereu. Încerc să par cât mai serioasă, și se pare că îmi iese.

Louis se albește la față și mă privește terifiat.

- Să știi că ai dreptate! Doamne Dumnezeule! Sunt prea tânăr pentru a avea un copil! Spune-mi că glumești, te rog!

- Stai calm. Iau anticoncepționale mereu. Râd, timp în care ajung și ceilalți.

- De ce râzi? Mă întreabă Caroline.

- Nimic, nimic.

Ieșim din casă și marea de fotografi ne imobilizează. Băieții o iau înainte. Liam îi cară bagajul lui Care, în timp ce Harry se proptește în fața ei pentru a o proteja de luminile puternice. Ea merge rapid, strângându-i mâna lui Harry, cealaltă având-o pe burtica deja proeminentă. Louis îmi dă într-un final geamantanul pe care îl târâi după mine, în spatele său, care face exact același lucru cu Harry. Niall încuie casa în spatele nostru și ne urmează tăcut. Luăm limuzina până la aeroport și apoi prima oprire este Wolverhamton, West Midlands. Drumul a fost liniștitor, ba chiar am apucat să dorm puțin pentru că eram frântă după o noapte albă alături de Louis. La aterizare luăm o altă limuzină care ne aduce în fața casei lui Liam. Nici urmă de paparazii, ceea ce ne liniștește. Dar pun pariu, în cele două zile petrecute aici sigur toată presa va fii la reședința Payne.

Intrăm fără să batem, cu Liam în față. Un bărbat ne întâmpină, ceea ce m-a făcut să cred că este tatăl lui. Se îmbrățișează bărbătește, apoi dânsul ne salută pe fiecare în parte. Două fete ni se alătură din living, probabil iubita și prietena lui, dar nu. La scurt timp aflăm că sunt surorile lui. Imediat după, o doamnă mai învârstă vine și îl îmbrățișează pe Liam, ciufulindu-l în cap. Sigur mama lui.

A doua oprire este în Mullingar, Westmeath, Irlanda. Casa lui Niall este una drăguță și primitoare. Înăuntru suntem întâmpinați de tatăl lui, Bobby, și fratele lui mai mare, Greg. Amândoi sunt super de treabă, amuzanți, și la fel de mâncăcioși. Cele două zile în care am stat la ei au trecut repede și parcă niciunul dintre noi nu mai voia să plece.

La Harry acasă este o foarte mare bucurie pentru toți. Caroline ăși întâlnește viitoare soacră și pot spune că doamna Anne este foarte bucuroasă că va fii bunică. Gemma a stat non-stop cu mine și Care, povestindu-ne întâmplări jenante din copilăria lui Harry, enervându-l în fiecare secundă.

Cea mai mare presiune pe care am simțit-o până acum este în momentul în care am pășit în fața casei lui Louis, din Doncaster. Odată ce intrăm în casă tatăl lui, Mark, ne întâmpină îmbrăcat în boxeri, cu o pălărie cowboy pe cap și în bocanci. Atunci Louis îmi acoperă ochii, și devine rușinat.

- Tată, ce naiba faci?

- Păi, tocmai m-am uitat la clipul lui Miley Cyrus. Mă duceam la garaj să-mi iau ciocanul și apoi atârnam în leagănul din curtea din spate. Ce e greșit în asta? Întreabă bărbatul destul de serios.

- Nimic, tată, chiar nimic.

Presimt că aceste două zile petrecute aici vor fii foarte lungi.

*