Profa' de Dans Pentru One Direction

19."Deja o știe toată lumea online pe live, morcoveață."

- Bine, Louis, haide. Te-ai alintat destul. Trebuie să mergem la repetiții. Spun și îl dezvelesc.

- Iubito, încă cinci minute. Își pune perna în cap și mă caută pe lângă el pentru a mă trage înapoi în pat, dar mă dau un pas înapoi, ceea ce îl face să ofteze.

- Acum, Louis. În jumătate de oră plecăm și nici eu, nici tu, nu suntem gata.

- Bine, bine. Stricătoare de chef. Mormăie nervos, ridicându-se.

- Stric cheful, hă? Ia de aici chef stricat.

Îl împing înapoi în pat și mă urc peste el. Încep să-l sărut pe gât, mângâindu-i abdomenul dezgolit. Își așează mâinile pe talia mea și se rotește în așa fel încât să pice deasupra, dar mă rotesc iar, fiind din nou sus. Îmi cobor mâna și îi apuc suav prietenul, strângându-l ușor în palmă. Geme, deci este satisfăcut. Mă aplec pentru a-l săruta și când vrea să mă prindă, mă ridic și plec neinteresată către dulap.

- Ce faci?! Mă întreabă aproape isteric.

- Mă îmbrac, doar nu merg în lenjerie la arenă. Ridic din umeri și continui să aleg niște haine mai relaxante pentru că oricum va trebui să mă schimb acolo.

- Și eu se presupune că rămân așa? Arată către amicul său care stă mai drept ca un militar la inspecție.

- Da.

- Arată precum o banană pusă greșit în pungă.

- De fapt, seamănă mai bine cu un porumb ieșit din pănuș.

Își rotește ochii nervos și încearcă să se îmbrace. Desigur, nu ezită să scape câteva înjurături frumușele la adresa ideilor mele stupide de a-l enerva, dar într-un final reușim să fim gata. Atunci când coborâm în hol, unde ne așteptau ceilalți, Mary vine cu copiii pentru a ne lua la revedere de la ei pentru următoarele șase ore. Copiii ne iau pe rând în brațe, însă când Luisa ajunge la Louis se strâmbă.

- Mami, ce are tati aici? Arată către pantalonii umflați ai lui Louis, încruntându-se.

- E o... ă, o jucărie. Da, e o jucărie. Spun într-un final.

- Vreau și eu jucăria asta! Țipă, dând să o apuce prin blugi.

- Nu, nu, nu, iubita lui tati. Louis se dă mai în spate. Asta e doar jucăria lui mami.

- Lasă că vei găsi și tu o jucărie de asta când vei fi mai mare, dragă Durexa. Se bagă Harry în seamă, revenind la apelativul idiot.

- Dure-ce? Repetă confuză Nina.

- Durexa. Așa îi zic eu surorii tale. O să învățați când mai creșteți.

- Eu sunt mare. Vreau să știu, unchiule Harry. Spune Scott.

- Nu e nevoie, haideți, întârziem. Spun, împingându-i pe toți afară.

Odată ce suntem toți în limuzină încep:

- Harry Edward Styles! Ai înnebunit?

- Oricum va avea o jucărie din aia, ce te miri așa? Spune Niall în timp ce înfuleca o gogoașă.

- Tu să taci, irlandezule. Vezi-ți de copilul tău.

- De unde știi că nu vom avea și noi tripleți? Își așează mâna pe burta ușor proeminentă a Angelei.

- Sfinte pampers folosit, nu vreau tripleți.

După alte zeci de discuții despre probabilitatea Angelei să aibă tripleți, ajungem la arenă. Avem doar cinci ore de repetiții, dacă nu băgăm la socoteală și drumul și timpul pentru schimbat. Printre toate contrazicerile din limuzină, am hotărât totuși că vom face un live pentru fanii ce vor să observe cum decurge o repetiție. Desigur, nu o vom filma pe toată.

Cât băieții începeau live-ul cu salutările și anunțurile pentru concertul de mâine seară pentru marea lor revenire, eu am început să mă schimb. Totul se întâmplă de după o cortină pusă în spatele camerei de filmat. Îmi dau hainele jos și îmi pun o pereche de pantaloni scurți înflorați și o pereche de teneși albi. Nu reușesc însă să îmi pun și tricoul alb pe care îl pregătisem pentru că Louis, care acum nu mai e lângă băieți, vine și mă ia pe sus. Mă trântește în fața camerei de filmat și începe să spună cât de rea sunt la trezitul oamenilor. Desigur, toată lumea a observat deja că nu sunt decât în sutien și oricât de mult încerc eu să mă acopăr, tot nu reușesc. Louis parcă nici nu vede, asta până când apare pe ecranul laptopului un comentariu scris cu majuscule cum că arăt mai bine desbrăcată.

De parcă ar vedea negru, Louis țipă și se poziționează în fața mea, își scoate tricoul și mi-l bagă doar pe cap, uitând complet de mâneci. Arăt de parcă sunt una din nebunii ăia imobilizați cu cămăși de forță.

- Louis, termină, tu m-ai adus aici. E vina ta! Strig din spatele camerei în timp ce continui să mă îmbrac.

- Șt, nimeni nu trebuie să știe asta.

- Deja o știe toată lumea conectată pe live, morcoveață.

*