Profa' de Dans Pentru One Direction

16."Ai grijă la urzici!"

- Tu?!

- Te rog, nu fă gălăgie! Dacă află Angela unde sunt vine cu polonicul și îmi scoate gemul din buric. Șoptește Niall, scuturându-mă de umeri.

- Tu ții gem în buric?

- Păi dacă la subraț am unt de arahide, unde altundeva să-l țin?

- Nici nu vreau să încerc măcar să răspund la asta. Spun, privind în altă parte cu o ușoară stare de vomă.

- Tu ce faci aici? M-ai auzit și ai venit să îmi ții companie? Zâmbește inocent și se apropie de mine, punându-și brațul de după umerii mei.

- Ew, nu. Tocmai îmi venise mirosul untului de arahide. Am nevoie la toaletă și cum nu avem pe aici una am zis că pădurea va fi cea mai potrivită. Adaug, îndepărtându-mă de el.

- Ba da, este una improvizată de cei din tabăra adversă. Dar doar ei au voie să o folosească. Trebuie să te strecori bine ca să intri acolo. Dar desigur, cum nu vei reuși, te sfătuiesc să iei lanterna asta pentru că sunt urzici pe aici.

- O, le-ai văzut azi la căutat de lemne? Apuc lanterna și verific dacă mai are baterie.

- Nu, tocmai am urinat lângă una. Era înaltă și acum nu îmi mai simt piciorul stâng.

- Bine, nu am nevoie de detalii. Merg la toaleta aia.

- Ai grijă la urzici!

Îmi rotesc ochii la replica lui finală și îmi văd de drum. Pornesc înapoi către cărarea pe care venisem și imediat ce ajung înapoi în tabără aprind lanterna. Caut ceva ce nu am văzut niciodată. Nu știu la ce să mă aștept.

La un moment dat, după vreo zece minute de căutare, dau de o chestie din lemn, rezemată de un copac. Are o ușă improvizată și când o deschid pentru a o lumina, dau de o gaură în podeaua de lemn, săpată în continuare ceva în jos. Ridic din umeri. Mai bine decât o iritație din cauza urzicilor.

Nu durează mult până termin. Niall spunea că trebuie să ai abilități uimitoarea ca să poți folosi baia asta, dar eu doar am mers, și cu lanterna aprinsă pe deasupra. Ies și închid ușa, încercând să fac să stea ca înainte și mă întorc către cărarea ce ducea la cortul meu.

Atunci când trec pe lângă un copac cu tulpină destul de groasă sunt trasă de după el, strivită între tulpina sa și un corp masiv, o mână acoperindu-mi gura. Încerc să stau calmă pentru că bănuiam că Niall încă se ascunde de Angela, dar atunci când mâna respectivului a început să îmi mângăie talia și să-și urce mâna pe sub tricoul meu, realizez că nu e el. Încep să mă zbat, să pot scăpa, dar e prea puternic și eu sunt prea presată pentru a putea aluneca printre picioarele lui.

De asemenea nu-l pot nici lovi cu genunchiul pentru că mi-a blocat picioarele cu unul dintr-ale lui. Fiind întuneric nu pot vedea cine este, dacă e din tabăra noastră sau din cea adversă. Bine că am reflexe bune și nu am scăpat lanterna din mână, întru cât m-a ajutat să descopăr identitatea tipului.

Este acel general idiot care mă privea ciudat la sosirea în tabără, cel peste care intrasem în cort. Tipul ăsta e mai musculos decât Rymond. Nu am ce să fac. Îi mușc mâna, dar chiar când să strig după ajutor mi-o acoperă din nou cu cealaltă. Îmi smulge lanterna din mână și o aruncă undeva pe jos, lumina picând fix pe noi.

Îmi apucă părul în pumn, fără a pune presiune ca să îmi provoace durere, și îmi pleacă capul pentru a avea acces la gâtul meu. Începe să-l sărute, însă senzația pe care o simt e una de scârbă. El nu e Louis, care e tandru cu mine mereu, nu e Louis care e jucăuș în orice moment intim, făcându-mă să râd în timpul momentului magic. EL. NU. E. SOȚUL. MEU.

De parcă cineva m-a băgat în priză, încep deodată să mă zbat atât de puternic încât pentru o clipă l-am speriat și era să mă elibereze. Îmi eliberează gura și îi prinde gâtul, proptindu-mă de copac. Își pune genunchiul între coapsele mele, iar cu cealaltă mână mă ține strâns de talie.

- Credeai că scapi, iubito? Asta e zona taberei mele.

- Unu, nu sunt iubita ta. Și doi, e o toaletă idioată, omule! Ce era, să fac pe urzici? Apăi urzică-te tu la fund, mergi crăcănat o săptămână și apoi să-mi spui cum a fost. Poate încerc și eu data viitoare.

- Sarcastică? Îmi plac astea rele. Ce zici de puțină distracție? Spune, repornind cu sărutările pe gât.

- Sunt căsătorită!

- Și ce dacă? Nu trebuie să afle nimeni de asta.

- Am copiii. Sunt bătrână, știi. Folosită. Nu pot să cred că am spus asta.

- Nu-mi pasă. Ești o mămică foarte sexy. Își ridică genunchiul și și-l freacă de zona mea intimă, provocându-mi o groază de nedescris. Doar nu mă va viola, nu? Adică, lucrează în armată, pentru numele lui Dumnezeu.

- Am SIDA.

- Și eu, ce coincidență.

- Dar eu am și cancer din ăla rar, care se transmite pe cale sexuală. Nu cred că vrei, dacă îl iei vei muri în trei ani.

- O să-mi trăiesc viața cât de bine pot atunci.

- Omule, lasă-mă în pace pentru numele celui de sus. Ești general!

- Cui îi pasă? Te vreau pe tine!

- Lasă-mi nevăstuica în pace! Se aude vocea lui Louis undeva la câțiva metrii de noi. E cu Liam.

- Nevastă. Șoptește Liam precum o tuse.

- Lasă-mi nevăstuica nevastă în pace, idiotule! Am doi morvoci foarte ascuțiți și nu mi-e frică să ți-i bag în fundul ăla hidos, apoi să te arunc în pielea goală în urzici!

Eroul meu.

*