Profa' de Dans Pentru One Direction

34."Vreau să-i trezesc în stilul Alyssa."

- Mă implică? Adică? Louis spune-mi, te rog. Mă uit în ochii lui și pot observa că este fericit. De ce? Ce naiba le-a putut spune de i-a făcut așa de fericiți?

- Iubito, sunt cam obiosit și... Spune, rânjind. Îmi dau ochii peste cap și îi răspund.

- Louis, eu tocmai mi-am tras-o cu tine împotriva voinței mele, deci și tu trebuie să-mi spui altfel te las fără micuț. Mă încrunt la el și încerc să par cât de dură pot.

- Jută-te că nu ți-a plăcut! Și știi foarte bine că nu e tocmai mic. Îmi face cu ochiul și îl împung în piept jucăuș.

- Deci?

- Bine, bine, îți spun. Pentru început, îl aduce pe Paul înapoi.

- Stai așa, cine-i Paul? În acest moment realizez că eu stau cu One Direction în casă și nu am habar de niciun detaliu despre trecutul lor. Știu doar că s-au format la XFactor. Rușine, Alyssa. Rușine!

- Este unul din foștii noștrii bodyguarzi. El a fost ca un al doilea tată pentru toți, e genial tipul. Sigur o să îl iubești.

Zâmbesc scurt și mi-l imaginez ca fiind un bărbat foarte de treabă, care se plimbă cu tine peste tot și dacă l-aș lua la compărături cred că ar fii cea mai bună persoană căreia i-aș putea cere o părere.

- Dar, desigur, nu mai mult ca pe mine. Adică, uite-te la mine, sunt cel mai iubibil bărbat de pe aici.

- Da, sigur că da. Spun pe un ton pițigăiat și-i sărut obrazul. Ce altceva v-a mai zis?

- Păi, noi în trecut am avut o emisiune la televizor numită 1D Day. Dar nu am mai făcut-o. Ei bine, acum vrea să o refacem. Doar că tu va trebui să faci la fiecare emisiune câte o coregrafie cu fiecare dintre noi. Pe rând sau în grup. Și... emisiunea e de trei ori pe săptămână.

- Poftim?!

Țip din toți rănunchii și sar din pat ca arsă, privindu-l șocată și nervoasă. Cum naiba are el de gând să fac o coregrafie nouă de trei ori pe săptămână?! E foarte greu. Dacă voi avea vreodată o criză de idei?

- Louis! Pentru numele lui Dumnezeu, nu pot creea săptămânal trei coregrafii stupide.

- Știu, dar asta era singura șansă să revină emisiunea. Și crede-mă, nici nu ai idee cât de dor îmi e de Paul, doar pentru el facem asta. Îl iubim cu toții și vrem să rămână cu noi mereu.

Oftez și mă pun înapoi în pat, în poziție turcească. Mă joc cu degetele și evit privirea lui Louis. Nu vreau să-l dezamăgesc, doar că mi-ar fii foarte greu.

- Cât de lungi trebuie să fie coregrafiile? Întreb încă cu capul plecat. Îl simt mișcându-se în pat și mâna lui îmi ridică bărbia, obligându-mă să-i privesc ochii superbi.

- Cât vrei tu, iubit-o. Un minut, sau două, sau zece. Cât vrei tu, nimeni nu te va corecta. Contează doar să dansezi.

- Și în ce zile va fi emisiunea?

- Ăm, marțea, vinerea și duminica.

- În regulă, atunci mă hotărăsc eu ce să fac. Noapte bună.

- Noapte bună, iubito. Mă sărută apoi mă trage în brațele lui, și adormim așa.

A doua zi mă trezesc la nouă. Cam devreme pentru programul meu obișnuit, dar fie. Mă ridic cu grijă din pat pentru a nu-l trezi pe Louis și în timp ce fac micul dejun mă gândesc ce coregrafii să fac săptămâna asta. Prima zi, adică marți, mă gândeam să fac coregrafia de grup pe care am creeat-o prima dată, cu băieții. Apoi, vineri mă gândeam la un dans irlandez cu Niall și la final, duminică coregrafia pe care o făcusem cu Liam. Clar, pe astea le fac. Le am deja făcute. Iar în timpul meu liber pot să inventez câte ceva pentru emisiunile viitoare. Azi e sâmbătă, deci trei zile până la coregrafia cu băieții. Concluzia, trebuie să-i trezesc pentru repetiții.

Pregătesc masa și după ce totul e așezat, îmi iau veșnicele mele tigăi și urc înapoi pe hol. Pentru început merg în camera lui Care și Harry. Nu vreau să o sperii pe Caroline, așa că de data asta o iau cu mine. Intru ușor în dormitorul lor și mă asigur că nu îl trezesc pe Harry. O mișc puțin pe Care și când e trează o iau de mână și o ajut să coboare din pat, apoi o trag de mână până pe hol.

- Nu te speria, vreau să-i trezesc în stilul Alyssa. Ea chicotește amuzată și se dă într-o parte.

Mă așez turcește în mijlocul holului, ca pe vremuri, și încep să lovesc cele două tigăi una de alta. Din nou, bubuituri și înjurături răsună din camera băieților, dar eu continui să bat. Caroline îmi face semn că merge să mănânce, iar eu aprob scurt din cap. Când îmi întorc privirea înapoi către ușile camerelor, îi văd pe toți în fața mea, privindu-mă nervoși. Le zâmbesc inocent, timp în care las tigăile jos și mă ridic ușor, apoi o zbughesc la fugă. Observ scara de la etajul următor, ceea ce-mi amintește că de când stau aici nici măcar nu m-a bătut curiozitatea să merg acolo. Îi aud venind după mine așa că măresc viteza, urcând câte două trepte deodată.

Ajung la capătul culoarului și printr-un perete transparent pot observa o cameră de muzică. O, Doamne! E superb aici. Postere și tablouri cu ei, premii atârnate pe pereți sau puse pe rafturi. Chitări, tobe, pian. Trei canapele din piele roșie și niște scaune mici, pătrate, albe. Cum de am ratat asta în șapte luni de locuit aici?

Prinsă în lumea pe care tocmai am descoperit-o mă trezesc strivită de toți cei patru idioți. Mă chinui să ies de sub ei, dar nu pare că am vreo șansă. Mai am puțin și mă sufoc aici.

- Mă sufocați, idioților! Strig, vocea mea sunând mai rău decât aș fi crezut.

- Retarzilor, îmi sufocați iubita! La o parte! Strigă Louis și mă ajută să ies de sub ceilalți trei.

Mă sărută pe frunte, apoi mă ia pe sus și mă pune pe umărul lui, coborând scările.

- C-ce faci, Louis? Întreb sperând din toată inima că nu are chef de o partidă de dimineață.

- Trebuie să plătești! Eu nu mă trezesc așa! Mă aruncă în patul din camera noastră imediat ce ajungem și începe să mă gâdile. Abia după zece minute în care începusem să mă gândesc serios că erau mai confortabili ăia trei decât asta, Louis mă eliberează. Respir sacadat și am lacrimi scurse pe gât de la prea mult râs.

- Haide, iubito, trebuie să vină Paul. Îmbracă-te și tu, nu că nu mi-ar plăcea să te fâțâi toată ziua prin casă doar în tricoul meu, doar că ești a mea și doar eu trebuie să te văd așa.

Tonul din vocea lui e serios, dar mă încălzește foarte mult ceea ce tocmai mi-a spus. Îl iubesc așa mult pentru asta, mereu vrea să mă protejeze și să mă acopere de alți bărbați.

- Bine, dar în curând vom avea repetiții, să știi. Spun în timp ce caut prin dulap după o ținută simplă și comodă.

- Bine, bine, te iubesc, nu uita asta. Spune și îmi plasează un alt sărut înainte să plece la duș.

- Și eu te iubesc! Strig, fără să fiu sigură că m-a auzit.

*