Profa' de Dans Pentru One Direction

13."Cu siguranță nu te mai supăr vreodată."

După ce intrăm în curtea academiei, aflăm că ne-au fost rezervate cele mai bune cabane. Eu am marele noroc să am trei copii, așa că sunt cazată alături de ei și Louis în cabana profesorilor. Sunt destul de mulți profesori, dar acum toți sunt plecați la cursuri și antrenamente, așa că nu am întâlnit chiar pe toată lumea. Ne despachetăm și hotărâm să ieșim la o plimbare. Când să încep să mă schimb atât pe mine, cât și pe copii, se aud niște bătăi în ușă. E Rymond.

- Hei, Rymond, ce mai faci?

- Bine, mă întrebam dacă vreți să asistați la antrenamentele mele. Fac cu cea mai bună grupă din întreaga academie, deci veți avea ceva spectacol.

- Ai și fete în grupă? Întreb zâmbitoare, cu gândul că m-aș putea împrieteni cu câteva din ele.

- Nu, doar băieți. Fetele la mine în grupă nu-s permise. Doar antrenoarele au fete. Este și o grupă doar pentru fete. Dar e de începătoare. Deci, veniți? Ne zâmbește.

- Am veni, dar nu avem cu cine să-i lăsăm pe cei mici. Se plânge Louis.

- De ce nu îi lăsați cu infirmiera? Este mamă de cinci copii, cred că se va descurca. Adică, voi aveți trei și au deja un an și puțin, corect? Aprob și el continuă. Haideți, vă aștept pe verandă. Schimbați-vă în ceva comod și luați-i pe cei mici. Vă conduc eu la ea.

- Bine, lasă-ne câteva minute.

Închid ușa și după ce-i îmbrac cu ceva mai grosuț pe cei mici, mă ocup de mine. Louis s-a schimbat deja într-un hanorac, un tricou alb și niște pantaloni de training cu elastic la gleznă, încălțat cu o pereche de adidași. Eu pe de altă parte îmi iau o pereche de jeanși elastici, un maiou alb scurt, o jachetă de piele. Mă încălț cu niște adidași albi și îmi las părul pe spate. E o zi destul de călduroasă pentru Montana, așa că mi-am permis să mă îmbrac ceva mai subțire. Restul găștii ne-a anunțat deja că se pun la somn din cauza oboselii de pe drum, dar cu toții știm că nu asta au de gând să facă.

Le iau pe fete în brațe, iar Louis pe Scott și ieșim pe verandă. Acolo e Rymond, ne aștepta. În nici zece minute ajungem la asistenta academiei și a fost mai mult decât bucuroasă să ne ajute cu cei mici. Plecăm mai apoi pe terenul de antrenament și ne așezăm în fața celor prezenți. Sunt în jur de douăzeci de băieți bine făcuți, probabil pe la finalul adolescenței.

- Atenție, drepți! Strigă Rymond deodată, făcându-mă să tresar. Chiciotesc apoi de modul serios în care execută băieții, apoi apuc brațul lui Louis. Ea este sora mea mai mică, Alyssa. Bănuiesc că ați auzit toți de trupa One Direction, ei bine, el este unul dintre băieți. Louis Tomlinson.

- Trupă de idioți. Murmură unul dintre tipi. Asta a fost ultima ta șansă la moștenitori, amice.

- Îmi permiți? Îl întreb pe Rymond, iar cu un rânjet îmi aprobă cererea.

Merg către tipul respectiv, și cu toate că are în jur de doi metrii, îl privesc urât.

- Retrage ce-ai spus chiar acum! Îi spun cu dinții încleștați, privindu-l urât.

-Nu o voi face, e părerea mea. Și e cam adevărat. Tu vezi ce freză are?

Îl apuc de gulerul tricoului ce-l poartă și îi aduc fața la același nivel cu a mea.

- El. E. Bărbatul. Meu.

Îi dau o palmă, întorcându-i capul în partea stânga. Se întoarce apoi spre mine cu o privire de groază, dar nici măcar nu am de gând să mă clintesc.

- O vei lăsa să facă asta, sergent? Îl întreabă pe fratele meu, revenind la înălțimea lui inițială.

Rymond nu spune nimic. Doar rânjește continuu și mă privește. Îi fac cu ochiul apoi mă întorc către tip din nou.

- Nimeni nu se ia de bărbatul cu care am trei copii! Țip cu toată puterea mea și îl lovesc cu genunchiul unde doare mai tare. Îl văd schimonosindu-se, apoi când vrea să mă prindă probabil pentru a-mi da una sau ceva, mă las jos în șpagat, apoi mă sprijin pe un genunchi și cu celălalt fac un cerc pe jos, lovindu-l la glezne și provocându-i o căzătură.

Toți ceilalți se dau în spate și ne privesc captivați.

- Mai are cineva ceva de comentat?! Spun nervoasă, ridicându-mă în picioare.

- Acum, dacă v-ați convins că sora mea are pe cine moșteni, ce ziceți să faceți niște antrenament cu ea? Propune Rymond.

- General, poate l-a bătut pe Gill, dar nu prea cred că ne bate pe toți. Spune un blond, râzând.

- Eu zic să nu subestimezi. Comentează Louis, făcându-se comod pe una din băncile din apropiere.

- Haideți, toți restul pe bancă, John, rămâi chiar aici. Tu ești primul. Spune către blond.

Toți restul se așează pe băncile de lângă teren, alături de Louis. Toți sunt înalți, bine făcuți și cu brațele mari. Și dacă eu ziceam că Louis e bine sculptat, tipii ăștia arată precum niște saci plini de nisip, față de Louis precum o micuță pungă de cumpărături și o banană la fund.

- Hai să vedem ce poți, micuțo. Spune blondul râzând, aruncând o privire amuzată celorlalți.

Îmi dau jos jacheta, rămânând în blugi și maiou, apoi mă poziționez în fața lui.

- Să vedem ce poți, blondule.

Ne strângem pumnii și îi poziționăm în dreptul feței, rotindu-ne ușor în cerc. La un moment dat el vine spre mine, luându-mă pe nepregătite cu un pumn în burtă. Cad în genunchi și îmi prind stomacul cu mâinile.

- Alyssa! Aud vocea lui Louis.

- Las-o, ai încredere. Vorbește Rymond, oprindu-l pe Louis din a veni către mine.

Mă ridic ușor, surprinzându-l de tip. Încep să râd, învârtindu-mă în jurul lui.

- Bine, trei ani de karate, optșpe de dans și șaișpe ani de bătăi cu Rymond. Crezi că mă las așa ușor? Haide, încearcă să fii mai rapid.

Vine din nou către mine, de data asta alergând. Încearcă să-mi dea un pumn în față, dar mă dau la o parte la timp și îi prind brațul. Îi dau cu genunchiul în piept pentru a-i opri respirația câteva secunde, îi pun o piedică pentru a-l doborî și apoi îi pun talpa pe gât.

- Mai vrea cineva?

Toți ridică mâinile în semn de predare, iar Louis vine și mă îmbrățișează fericit. Mă sărută și-mi spune:

- Cu siguranță nu te mai supăr vreodată.

*