Our love is strong |1|&|2|

Prolog

Am intrat in incaperea izolata si murdara din afara orasului. Cele doua gorile ma tineau strans de maini sa nu cumva sa scap. Cat de idiot poate fi Caleb sa creada ca o sa fac geva necugetat cand Evelyn e aici. Camera avea o saltea murdara cu un cearsaf pe ea si un scaun chiar in dreptul ei. Un stalp se afla in partea stanga a camerei, pe podea langa el aflandu-se niste lanturi grele de metal. Doar imaginandu-mi mainile micute ale lui Eve prinse in chestiile ale ma face sa o iau razna.

O usa din partea opusa a camerei s-a deschis, pe ea intrand Caleb. Purta un tricou larg ce il facea de 3 ori mai gras decat era si o pereche de blugi evazati. La el nu cred ca a ajuns moda.

A batut din palme, razand.

-Nu pot sa cred ca tocmai tu vii aici la mine.

-Unde e? Am urlat cat m-au tinut plamani.

-Calmeaza-te, si ai grija cu tonul, nu vreau sa omor pe nimeni azi.

Am strans din ochi si am continuat.

-Unde e? Vreau sa o vad, am spus de data asta mai incet.

-Si eu as vrea sa conduc lumea, dar nici asta nu se poate, a ras amar. Dar ca sa vezi ca nu sunt asa tiran o sa ti-o dau inapoi, a spus ranjind. Cat as vrea sa-i intorc acum ranjetul ala la spate si sa-l vad plin de sange, dar nu. Iubirea mea e acolo si eu trebuie sa o salvez.

-Baieti, aduceti-o, a ordonat Caleb. Usa aceea s-a deschis din nou, pe ea intrand un barbat carand-o pe Eve in brate. Ochii mei s-au marit instantaneu cand au vazut corpul ei firav in mainile lui. A pus-o pe saltea, burtica ei ridicandu-se usor in jos si in sus. Cred ca dormea deoarece nu si-a intors pentru nicio secunda capul.

-E gravida, nenorocitule, am urlat la el. Cum poti face asta? Am continuat sa tip. Capul ei s-a miscat putin, deschizand ochii si vazandu-ma s-a ridicat in coate.

-Harry? A soptit, crezand ca nu sunt eu.

-Da, iubito, sunt aici, am spus, si o sa te scot de aici, am marait spre Caleb.

-Sigur ca vei face asta, a spus simplu. Dar iubita ta e gravida aproape in 9 luni si doar un mic soc i-ar provoca nasterea, a ranjit superior.

-Sa nu indrasnesti, am spus omorandu-l din priviri.

-Nu sunt genul, dar totusi...a spus si s-a aplecat spre saltea pentru a o ridica. A prins-o de spate si a venit mai aproape de mine, dar in asa fel incat sa nu o pot atinge.

-As putea sa-ti fac atat rau incat cu o singura miscare din deget te-as distruge, a zis privindu-ma incruntat.

Nu i-am raspuns doar l-am privit si am asteptat sa termine ce avea de zis. Mi-am indreptat privirea spre Eve care se uita la mine. Ii strangea bratul jegosului si cu o mica incruntatura a fetei am vazut o pata pe pantalonii ei. Speram din tot sufletul sa nu fie ce cred eu ca e. M-am uitat panicat la ea, aceasta parand terifiata. Caleb a observat si el si normal ca a vorbit.

-Se pare ca cineva tine cu mine, a ranjit si a dus-o inapoi pe saltea. A plecat pentru cateva momente din camera. M-am zbatut in bratele celor doi indivizi, dar fara scapare. Caleb le ordonase sa nu-mi dea drumul. Evelyn a inceput sa geama usor de durere si sigur erau din cauza contractiilor. Am tipat sa-mi dea drumul moment in care Caleb s-a intors.

-Puteti sa-i dati drumul, a spus si ei au executat. Am fugit pana la saltea si am ingenunchiat langa ea.

-Ne mai vedem Styles, a spus Caleb zambind invingator.

-Stai, am nevoie de o ambulanta. Nu fa asta, am spus si ma blestem ca trebuie sa-l implor pe el. Dar e in joc viata iubitei si a copilului meu.

-Si sa nu te mai supun la asta, nici gand si cu asta a incheiat iesind.

Panica mi-a cuprins corpul nestiind ce mai exact trebuie sa fac. Ev' tot gemea si cred ca acele contractii se intensificau pe fiecare minut.

-Harry, a soptit cu o voce calda. Ma doare, a continuat o lacrima cazand pe obrazul ei. Ce vom face? A intrebat si citeam frica din ochii ei.

Nu stiam ce puteam face, dar ceva tot trebuia. Nu am facut asta in viata mea, nici macar nu am asistat sau chiar vorbit despre nasteri in viata mea. Dar gata, aici e ea si trebuie sa fac ceva pentru noi, pentru "ei".

-Vei naste, iubito! Aici si acum, cu mine, am spus increzator asezand-o mai bine pe saltea. I-am descheiat nasturii de la pantaloni tragandu-i de pe ea, la fel procedand si cu chilotii. Purta doar un tricou ce ii acoperea burta. I-am indoit genunchii, ea punandu-si o mana pe abdomen, gemand de durere. Am vazut cu capsorul se vedea, dar mai era cale lunga pana sa iasa. Un mic tipat a iesit printre buzele ei copilul inaintand. Si aici m-am prins.

-Iubito, vreau sa impingi la fiecare contractie, bine? Am soptit. A aprobat din cap, eu prinzand-o de mana. Burtica ei se misca intr-un ritm alert ce ma cam speria, dar era ceva normal. Mi-a strans puternic mana scotand un tipat de durere cand o alta contactie i-a strafulgerat corpul. Fruntea ei era brazdata de mici picaturi de transpiratie. Mi-am indreptat privirea mai jos vazand ca nu mai are mult. A mai impins de cateva ori, corpul ei tremurand din cauza efortului. Copilul nu se miscase si nu intelegeam de ce.

-Haide iubito, inca o data, am incurajat-o, dar vedeam extenuarea de pe fata ei. Suspine mici ieseau printre buzele ei, pieptul ridicandu-se accelerat.

-Nu mai pot, Harry! A soptit aproape intelegand ce spunea.

-Sigur ca poti, iubito. Tu mereu poti, am soptit si m-am lasat peste trupul ei, fruntea mea atingand-o pe a ei. Abdomenul meu era usor lipit de burtica ei si ma lovea incet de fiecare data cand respira. S-a incruntat de durere, gemand in liniste de la contractiile ce veneau. I-am pus mana pe burta, ea ridicandu-si capul privindu-ma in ochi.

-Dragostea noastra este puternica, iti amintesti? Am intrebat, ea aproband usor din cap. Deci o sa treaca peste asta si peste toate obstacolole din calea ei! Acum vreau sa dai tot ce poti, eu sunt aici cu tine, i-am sarutat fruntea. Se chinuia, auzeam asta in glasul ei. A stat cateva momente pentru a se linisti si am crezut ca a renuntat, dar atunci mana ei micuta s-a asezat pe ceafa mea, lipindu-ne fruntile. Un geamat puternic combinat cu un planset a umplut incaperea.

Am vazut cum micul puiut statea chiar intre noi, plin de sange, plangand puternic. Paturi nu aveam asa ca am improvizat. Mi-am scos tricoul de pe mine si l-am infasurat. Era o faptura asa micuta de-mi era teama si sa-l tin in brate. Un baietel cu ochi de smarald si fata usor acoperita de sange imi plangea in brate, facand ca in ochii mei sa se adune lacrimi. Am asezat baietelul langa ea, acesta linistindu-se imediat la atingerea ei.

-Vezi iubito, ai reusit, i-am soptit lin.

-Noi am reusit, a zambit, un zambet atat de obosit.

-Copilul meu..a soptit Ev' o lacrima cazand pe saltea. M-am aplecat sa sterg urma, privind-o in ochi.

-Al nostru, am corectat-o.

-Al nostru, a spus sarutandu-ma.