"Incaperea aceasta a inceput sa-mi fie foarte familiara. De atatea ori am intrat in universul asta ca acum a inceput sa-mi placa. De fiecare data cand il vad, ceva in mine se declanseaza. Stiu, e doar un vis, dar mie imi pare atat de real. Urasc faptul ca doar stau si-l privesc de la spate. Niciodata nu am putut sa-i vad chipul, care cred ca e superb. Mereu cand ma apropii de el totul dispare. Singurul lucru pe care il stiu despre el e vocea lui soptindu-mi ingerule. Nu inteleg de ce spune asta, dar stiu sigur ca e ceva ce o persoana o sa-mi explice odata. M-am dus mai aproape de el si m-am asezat in spatele lui. Parul lui era saten si cret exact ca a lui. Eu sunt.. sospteste. Doamne, vocea aia. Ma ridic in picioare si vreau sa-i vad neaparat fata cand simt ca alunec si cad..."
Ma trezesc brusc, inima aproape iesindu-mi din piept. Ce tocmai a fost asta? El? O Eve, esti asa tembela. Chiar crezi ca baiatul ala e Harry?imi spune subconstientul meu si ce ma enerveza e ca are dreptate. Harry e un baiat foarte atragator, modul cum zambeste cu toti dintii si gropita ii e evidenta il face sa arate incredibil. Stilul lui de a se imbraca ii da un aer misterios si felul cum ranjeste. Oh God, Eve termina! Scutur din cap si ma ridic din pat. Imi iau telefonul si vad ca e 6 p.m. O apelez pe Elena si-mi raspunde dupa al treilea ton.
-Mersi ca te-ai gandit sa-mi raspunzi, spun vrand sa par nervoasa.
-Scuze, scuze. Doar ca am ajuns acum acasa si telefonul meu era jos. Deci, de ce m-ai sunat? Intreaba vesela.
-Ma gandeam sa vii pe la mine, sa ne uitam la un film ceva. Si vreau si sa ramai peste noapte. Sunt singura. Ce zici?
-Da, vin. Peste o jumatate de ora sunt la tine, ok?
-Bine, te astept. Spun si inchid telefonul. Cobor in living cu doua perne mari si doua paturi. Sigur vom dormi jos. Le asez frumos si merg sa iau mancarea din bucatarie. Scot din dulap doua pungi de popcorn si le bag pe rand la microunde. Pun floricelele in doua boluri si in altul rastorn doua pungi de jeleuri. Imi plac jeleurile si inghetata. Si ciocolata si vanilia si biscuiti, ok iubesc dulciurile bine? Nu ma judecati.
Duc toate astea in living si le pun pe masuta. Aud un sunet lung dupa care niste picioare in usa. Asta e Elena? Fug spre usa si o deschid. Da, ea e si are bratele pline cu dulciuri si suc. Chicotesc vazand cum se chinuie sa tina alea in mana. O ajut luandu-i cate ceva din ele si intram. Purta o pereche de colanti negri si un tricou larg, si imbracata atat de simplu arata super. Punem tot ce a adus ea pe masa si ne asezam.
-Nu trebuia sa te deranjezi! Ii spun serioasa.
-Si sa vin asa, cu mana in fund? Nu, te rog! Oricum, toate astea le aveam in casa. Nu as putea trai fara dulce si sincer nu stiu cum de nu sunt cinci pe noua, poate datorita antrenamentelor. Spune si incepem sa radem.
-Ai un corp superb pentru o persoana care mananca mult, o laud eu.
-Mersi, si tu arati incredibil. Nu e de mirare ca Matt te place, spune si isi pune speriata mana la gura.
-Stai, ce? Intreb uimita. Sper ca glumeste. Matt..ma place? Asta e ciudat.
-Sper sa nu ma omoare..dar da. Si chiar foarte mult. Sincer a inceput sa ma enerveze cu toate mesajele despre tine sau cand ne intalnim. L-ai sucit fato, zice si ma loveste jucaus peste umar. Ii arunc o privire uimita si continua.
-Eve, el..nu a mai avut o prietena de mult timp. Toate stateau cu el pentru ca e capitanul echipei de fotbal, atat. E un baiat de treaba.
-Da stiu. Mi-a demonstrat asta din prima zi. Am vazut ca el si baiatul acela, Harry nu se prea inteleg. De ce?
Elena facu ochii mari si parea putin cam speriata. Atat de grav e?
-Eve, stii..e o poveste lunga. Nu vreau sa-ti spun eu nimic. Asteapta sa o faca Matt.
CITEȘTI
Our love is strong |1|&|2|
Fiksi PenggemarEvelyn - o fata obisnuita ce trece printr-o perioada grea din viata ei, deoarece ambii parinti ii mor intr-un accident de masina. Aceasta este obligata sa ramana cu fratele ei, Jake, care o uraste dintr-un motiv necunoscut, asigurandu-se ca ii face...