Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 18 ~ 5 zile

"Statem pur si simplu si priveam pata neagra din toata marea aceasta alba. E ciudat de frumos ca un loc atat de pur sa fie patat de ceva ca el, de ceva ce sigur nu e urat, de ceva ce eu ii spun special. Mi se pare ca este atat de special acest baiat si cum am mai spus, sunt sigura ca el inseamna ceva, ceva ce de mult timp incerc sa aflu.

Am auzit cum a oftat, incruntandu-ma.

-Hei, ce s-a intamplat? Am strigat spre el, acesta ignorandu-ma total. Hei! Am incercat din nou, dar acelasi rezultat.

M-am intristat vazand ca nu vrea sa-mi spuna nimic."

Mi-am deschis ochii brusc, trezindu-ma cu o asa mare nevoie de el. M-am intors spre licul unde ar fi trebuit sa fie el gasind un trandafir rosu alaturi de un biletel scris. Mi-am intins curioasa mana dupa el, deschizandu-l.

"Probabil esti asa suparata pe mine ca nu am fost langa tine cand te-ai trezit si sincer imi pare rau. Imi cer scuze si pentru ca nu voi fi langa tine pentru cateva zile, dar am ceva de facut. Nu stiu exact cat timp voi lipsi si as vrea asa de mult sa imi promiti sa vei avea grija de tine, te rog, sopteste ca si cand mi-ai spune mie asta si promite-mi ca vei avea grija de tine. Stii ca esti importanta pentru mine si nu mi-as imagina cum as fi eu fara prezenta ta. Nu iti mai insirui aici cat de multe lucruri as fi vrut sa-ti fac in dimineata asta, asa ca trec peste si-ti spun inca odata ca imi pare rau pentru lipsa mea.
P.S: Ai grija de "noi"!

Ok ultimul cuvant m-a lasat intr-o usoara confuzie. Noi?

Dar am decis sa las asta pentru altadata si m-am ridicat din pat, punand biletul pe birou. Mi-am dus trandafirul de un rosu aprins exact ca sangele la nas si am inspirat puternic mirosul placut.

Ok, mie imi plac trandafirii, dar eu tot il prefer pe Harry in locul buruienei asteia. Am pus trandafirul langa bilet si mi-am croit drum spre baie pentru rutina zilnica. Mi-am spalat repede fata si dintii si am iesit. Am imbracat o pereche de blugi albastri si un maieu negru larg, impreuna cu o pereche de tenesi negri si geaca mea de piele.

Am coborat pana in bucatarie pentru un baton de cereale, pe care l-am infulecat din doua inghitituri, apoi mi-am luat rucsacul de pe cuier si am plecat.

Am incuiat usa si am pus cheile in rucsac, verificandu-mi repede telefonul.

Niciun mesaj, niciun apel.

Ok, nu stiu daca ma asteptam sa ma sune atat de repede, dar totusi o mica particica voia ca acolo undeva sus sa fie un mesaj sau apel de la el.

Am pasit pe aleea din fata casei, ramanand surprinsa cand l-am vazut pe Zac stand pe masina.

-Tu ce cauti aici? Am chicotit amuzata de fata lui somnoroasa.

-Tu de ce te-ai nascut sa-l intalnesti pe Harry? A intrebat ironic.

-Chiar vrei sa auzi asta? Crede-ma as putea sa insirui o gramada de chestii si...

-Plecam! Acum! A spus el ignorandu-mi vorbele.

-Da cine aspus ca o sa merg cu tine? L-am intrebat punandu-mi o mana in sold.

A ras, fals bineinteles si s-a oprit brusc, spunand:

-Chiar crezi ca o sa astept dupa fundul tau? A chicotit amuzat.

-Eu nu te pun sa o fac, am zis fluturand din mana, pornind pe alee spre scoala.

Am auzit cum a oftat exasperat,maraind deja nervos. Cativa pasi s-au auzit in spatele meu, iar in secunda urmatoare doua brate mi-au cuprins talia, punandu-ma pe umarul lui Zac. Am tipat scurt din cauza miscarii bruste.