Capitolul 33~Ultima data

13.5K 547 182
                                    

Nu stiam cu ce sa incep, iar inima care imi batea atat de puternic in piept nu ma ajuta deloc in acest moment.

-Nu stiu cum sau ce am simtit in acel moment, pentru ca sunt sigura ca nu a fost scarba sau ura. Erai tu, Harry, nu as putea simti niciodata asa ceva pentru, te iubesc si chiar daca nu am vrut sa se intample ce s-a intamplat aseara, destinul asta a vrut.

-Cum erau atingerile mele? A soptit usor, facandu-mi pielea sa mi se zbarleasca.

-Harry.., am spus incercand sa-l fac sa renunte.

-Spune-o, Evelyn. Vreau sa stiu, vreau sa ma simt si mai nenorocit decat sunt, a spus dur in ochii lui aparand lacrimi.

-Nu, Harry, nu esti un nenorocit, am spus serioasa, pupandu-i buzele.

-Spune-mi, a insistat facandu-ma sa oftez puternic.

-Dure, nemiloase, ceva ce imi rupea corpul in doua, nu era nimic din ce voiam eu, doar sex, fara sentimente, fara nimic, am spus usor privindu-l printre gene cum strangea patura de pe pat intr-un pumn.

-Ma urasc! Nu pot sa cred ca eu ti-am provocat o asemenea durere, a spus si inima mea a tresarit.

-Iar eu te iubesc, Harry si nici macar seara trecuta nu o sa ma faca sa incetez sa simt asta, am spus hotarata plasand un sarut pe fruntea lui. Mi-am dus mana spre a lui, desfacandu-i pumnul ce il avea inclestat pe pat.

-Harry, vreau sa stii ca tot ce s-a intamplat aseara s-a intamplat cu in scop, un scop pe care doar cu timpul il vom afla, sunt sigura de asta, am soptit sarutandu-l cast pe buze.
El nu a mai spus nimic, doar ma privea bland, analizand fiecare detaliu din fata mea, depunand un mic sarut pe fruntea mea.

-Um..Harry, noi aveam scoala, am spus si mi-am dat o palma mintal, constienta de faptul ca o sa imi ia ceva sa trec anul asta.

-Stai linistita, iubito. Majoritatea care au fost ieri la petrecere sunt din acelasi liceu cu noi si au lipsit cam toti. E doar o zi, a spus si mi-a mangaiat usor obrazul.

Am zambit sub atingerea lui, privind acei ochi verzi, ce sclipeau intr-un mod atat de intens, gasind in acea culoare o urma de regret, dar si iubire, ceva ce e suficient pentru mine.

-Trebuie sa merg la Dom azi, a vorbit el cu o voce mica, mana lui trasand cerculete imaginare pe abdomenul meu, ce ulterior a fost descoperit de el.

Am chicotit, deoarece ma gadila actiunea lui, facandu-l si pe el sa rada usor si sa depuna un sarut fin pe burta mea. Si-a plasat toata palma pe burta mea, mangaind-o in timp ce zambea.

-Cum ar fi sa avem un copil? A intrebat el, facandu-ma sa-l privesc uimita.

-Un copil? Ma balbai eu, fiind nesigura de ce tocmai am auzit.

-Da, iubito, un copil. Ar fi minunat sa avem o fetita, sa aiba frumusetea ta, niste ochisori albastri, buze rozalii si un nasuc mic, a spus el zambind.

-Sau un baietel cu ochii verzi si gene lungi, sa fie exact ca tine, am murmurat eu zambind la randul meu.

-Cred ca o sa avem timp pentru multi copii, am chicotit eu, infasurandu-mi mainile in gurul gatului sau, dandu-l pe spate in pat, cocotandu-ma peste el. Si-a pus mainile pe talia mea gentil, capul meu stand in dreptul unde inima lui batea regulat.

-Pregateste-te, deoarece am de gand sa-ti fac o intreaga echipa de fotbal, a chicotit el, dar ceva imi spunea ca el chiar vorbea serios.

-Pai asta e de bine, dar sa stii ca si eu vreau una de majorete, am zambit unindu-mi buzele cu ale lui.

****

Am inchis usa in urma mea, privind casa imensa din fata mea. Eu una nici nu am visat privimd o casa ca asta, dar sa am un presupus prieten care o detine e deja wow.

Our love is strong |1|&|2|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum