Our love is strong |1|&|2|

Forever Strong ~ Capitolul 9

*Imi pare rau...*

-Imi pare rau, sopteste deodata si inainteaza spre mine. Nu stiu ce a fost cu mine, am izbucnit fara sa ma gandesc un nenorocit de minut ce as putea sa creez cu furia mea, zice trist si vrea sa-l atinga pe Edward, insa ii fac semn sa nu.

-Nu, ai facut destule pentru ziua asta Harry, ii spun si ma intorc pe calcaie urcand scarile cu Edward plangand in bratele mele.

Am intrat in camera lui, avand grija sa inchid usa in urma mea. M-am asezat pe pat, Edward ridicandu-si capul de pe umarul meu. Ochii lui verzi erau acum inconjurati de mici pete rosii, buza lui tremurand puternic.

-Edward, linisteste-te, zic si il mangai pe spate incercand sa ii opresc plansul.

-T-tati nu ma i-iubeste, zice tremurand, manutele lui asezandu-se in poala sa.

-Nu Edward, tati te iubeste mult, foarte mult, ii spun si ii mangai obrazul. A reactionat asa pentru are o problema la servici si era suparat, zic luandu-i apararea, dar pana la urma nu aveam c sa-i spun sa-l urasca. Atata timp cat nici eu nu o fac, nici Edward nu o va face.

-D-dar eu nu i-am f-facut nimic, zice si lasa multe lacrimi sa-i curga pe obraz.

-Stiu asta, Edward. Si tati stie si ii pare rau, spun si ii sterg lacrimile. A fost urat din partea lui ca a tipat la tine, stiu asta, dar acum ii pare rau si sunt sigura ca nu se va mai intampla, ii spun si observ cum isi stapaneste suspinele si lacrimile.

-Eu oricum il iert. Il iubesc pe tati, zice si zambeste usor, ochii intepandu-ma din cauza lacrimilor ce isi faceau simtita prezenta.

Am tresarit amandoi cand usa s-a deschis brusc, pe ea intrand Harry asezandu-se in genunchi in fata mea si a lui Edward.

-Imi pare rau! Imi pare nespus de reau pentru tot ce am zis si ce am facut, Edward. Campion, nu am vrut sa zic asta, cu atat mai putin sa tip la tine. Eram nervos si nu gandeam limpede, dar chiar si asa, tati te iubeste mai mult ca orice pe lumea asta. Tati tine la tine la fel de mult cum tine la mami, si tu mi-ai spus intr-o zi ca tin foarte mult la mami, zice cu un glas trist privind spre amandoi, in special Edward.

I-am aruncat o privire mandra si am dat aprobator din cap, dandu-i de inteles ca a procedat bine venind sa-si ceara scuze.

-Tati, dar eu nu am de ce sa te iert, pentru ca nu sunt suparat pe tine. Mami mi-a explicat totul si am inteles pentru ca eu sunt baiat mare si pricep lucrurile bine, zice vorbind incet ca un copil, facandu-ma sa zambesc la auzul vorbelor spuse de el.

Ne-am uitat unul la altul, eu la Harry si el la mine, privindu-ne uimiti. Asta mic, parca nu e mic, si pricepe bine unele lucruri.

-Ce vrei sa facem sa te inveselim? Il intreaba Harry si il mangaie pe spate.

-Vreau doar sa nu te mai supar, zice cu o voce mica facandu-ma sa-l privesc trist pe Harry cum isi inchide ochii la auzul vorbelor sale.

-Nu m-ai suparat, campion. Doar eu am fost intr-o faza proasta si atat, ii explica si-mi intind mana pentru a-l mangaia pe par.

-Bine, atunci putem merge la plaja? Zice entuziasmat se uita ba la mine, ba la Harry.
-Desigur, ii raspunde Harry si deodata il ia in brate, ridicandu-se si el in picioare. Ce s-a intamplat azi nu se va mai repeta, iti dau cuvantul meu, zice si zambeste ridicandu-si palma la frunte exact ca un soldat.

Edward a chicotit si si-a infasurat bratele in jurul gatului sau, Harry strangandu-l la pieptul sau puternic. Si-a inchis ochii pentru cateva secunde, probabil gandindu-se la marea prostie ce ii scapase pe gura. Jur, azi de dimineata nu stiam cine e, nu s-a mai intamplat sa fie asa nervos de ani. Se pare ca valoarea banilor inca au un loc bine pastrat acolo in el.