Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 26~Frica

Am intrat pe o alee cu multi copaci de-o parte si de alta a ei, aparand la scurt timp o casa imensa mai ceva ca un palat.

Scarile de la intrare erau decorate frumos, la capetele acestora aflandu-se cate un ghiveci cu flori. Culoarea casei se potrivea perfect cu peisajul de aici, fiind inconjurata de multa verdeata.

-Tatal meu e acasa, John? A intrebat Harry jucandu-se cu un fir de par de al meu.

-Domnul Styles va asteapta chiar la intrare, domnule. A raspuns respectuos baiatul.

Ne-am intors amandoi capul, vazand un om nu foarte batran ce ne astepta la capatul scarilor. De aici mi se pare foarte cunoscut, dar sigur ma insel. Nu as avea de unde sa-l cunosc.

Am iesit din masina, urmandu-l pe Harry. Nu stiu din ce motiv, dar ma simteam foarte emotionata, palmele imi transpirasera in ultimul hal, picioarele mele tremurand usor.

Harry l-a salutat pe tatal sau, imbratisandu-se ca barbatii. L-am privit scurt pe acel barbat, ochii mei marindu-se la vederea persoanei ce se afla in fata mea.

-Brian? Am intrebat uimita.

-Evelyn? A zambit el nevenindu-i parca sa creada. Oh Doamne de cand nu te-am mai vazut, pustoaico, a spus luandu-ma intr-o imbratisare stransa spunandu-mi la fel cum obisnuia sa o faca cand eram mai mica.

-Voi va cunoasteti? A intrebat Harry confuz de toata aceasta situatie.

-Da, am raspuns zambind. El era cel mai bun prieten al tatei.

-Ian, tatal ei. Cred ca te-am povestit odata de el, a spus Brian.

-Da, dar nu mi-am imaginat ca voi va cunoasteti, zice dand confuz din cap.

-Ba da, mereu cand venea la noi obisnuia sa-mi aduca acea ciocolata pe care o iubeam, am spus chicotind apucandu-mi aminte de acele vremuri.

-Si mereu te murdareai pe manute cu ea, a zis el chicotind.

Am ras scurt, privind fata serioasa a lui Harry. M-am apropiat de el, sarutandu-l pe obraz. Mi-a zambit, infasurandu-si o mana in jurul taliei mele.

-Nu ma gandeam ca ea e acea Evelyn de care imi tot povesteai, a vorbit Brian pe fata mea imprimandu-se un mare si radiant zambet.

L-am privit in ochi, el aplecandu-se pentru a ma saruta usor pe buze.

-Sa intram zic, a spus Harry indemnandu-ma sa intru in casa.

Am pasit timid, privirea mea pierdandu-se la vederea luxului cu care era decorata casa. Stiam ca Brian nu e un barbat care sa se planga de bani, insa nu stiu daca ma gandeam pana aici.

-E minunat, am spus fascinata de tot stilul cu care a fost facuta casa.

-Brian, a spus Harry vrand sa se inteleaga de la sine ca aici e vorba de tatal lui si e normal sa aiba o asa casa, pardon un asa palat.

-Sus sunt camerele, iar la parter bucataria, livingul, doua camere si biroul meu. Daca vrei poti sa mergi sa ii arati casa, Harry. Zice tatal lui, uitandu-se fericit la felul in care eu si Harry eram imbratisati.

Imi pare rau pentru el ca a ramas singur asa de tanar, pierzand femeia pe care sunt mai mult ca sigura ca a iubit-o. Dar la varsta lui arata incredibil si chiar nu inteleg cum a ramas singur atata timp. Probabil femeile stau cu el doar pentru banii lui, insa sincer aspectul il avantajeaza mult, foarte mult. Nu ma mir de ce ochii mei l-au tintit pe Harry si frumusetea lui, are de la cine mosteni totul.

Mi-a luat mana intr-a lui mergand pe scari spre urmatorul etaj. Cred ca erau mai mult de sase camere la acest etaj, una singura atragandu-mi atentia. Era singura care era neagra, fapt ce o deosebea de celelalte maro. Tipic Harry.