Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 27~Minunat

Am simtit cum ma inec pur si simplu, deschizandu-mi ochii imediat. M-am ridicat in fund pe pat, inhaland cat mai mult aer posibil.

Puteam paria ca odata ce am dat de acel miros, aceasta tuse va aparea. Si dupa astea vor aparea atacurile de astm, ceva ce pe mine ma ingrozeste.

Bine insa ca daca vom merge undeva la marea, acea briza imi va mai calma tusea.

Am coborat incet din pat pentru a nu-l trezi pe Harry, coborand tiptil pana in bucatarie. Mi-am pus un pahar de apa, turnand lichidul usor rece pe tot pe gat.

Am simtit nevoia de putin aer si chiar daca sunt aici de o zi si nu prea cunosc am deschis usa, iesind afara. Am mers in curtea din spate, ea fiind luminata de niste becuri puse undeva pe casa.

Mi-am plimbat picioarele pana la balansoarul din fundul curtii, intinzandu-ma pe el. Era o noapte asa de linistita, cerul era plind de stele, iar luna stralucea atat de frumos.

Purtam doar o pereche de pantaloni de ai lui si un tricoul larg tot al lui, pielea mea zbatandu-se din cauza vantului rece de octombrie.

Ma balanasm usor cand am auzit ceva fosnind langa mine. M-am ridicat brusc sa vad nimic. Probabil a fost scartaitul balansoarului. M-am pus la loc, inchizandu-mi ochii, fiind fericita ca acum ma simt mai bine.

Am simtit ceva pe incheietura mea, iar in secunda urmatoare am fost trasa de pe balansoar de un tip musculos imbracat din cap pana in picioare numai in negru. Cred ca era unul din cei care pazesc acest palat.

-Cine esti? A intrebat dur stricandu-mi puternic incheietura.

-Da-mi drumul, ma doare, am scancit eu, dar el nu a facut nimic. A ramas neclintit cu aceeasi expresie a fetei dura, continuand sa-mi rupa oasele incheieturii.

-Vorbeste altfel o patesti! A spus serios vocea lui groasa facandu-mi pielea de gaina.

-Sunt iubita sefului, idiotule. Da-mi drumul sau tu o sa fii ala care o sa plateasca, am icnit incercand sa-mi eliberez mana.

-Seful nu are iubita, a spus el cu aceasi expresie dura.

-La naiba, crede-ma. Ce as putea eu sa caut aici? Mai ales imbracata asa? Am spus mai tare, calcandu-l pe bocancii de armata pe care ii avea in picioare. Normal ca nici nu s-a clintit, cu ce e incaltat cred si eu. Eh, macar am incercat.

-Tu vii cu mine! A spus tragandu-ma dupa el pana in fata casei.

-Bine, o sa vezi tu cine o sa aiba de pierdut din asta, am spus scancind si cred ca deja incepeam sa ma invinetesc.

Si-a scos telefonul, apeland pe cineva. Mi-am tras mana din a lui, facandu-i semn ca stau jos langa el, adica pe scari. M-a privit cu ochii mijiti, aproband.

Am oftat, masandu-mi incheietura. La naiba, asta a durut, matahala.

-Da, domnule ma scuzati ca va deranjez, dar avem un musafir nepoftit. Bine, a spus ultimul cuvant inainte sa inchida.

-Esti atat de idiot incat sa nu vezi ca sunt imbracata de casa cu papuci in picioare, Doamne omule, cum as putea sa vin aici asa? Am spus ridicandu-ma in picioare.

-Eu sunt aici sa pazesc aceasta casa, nu sa cred pe oricine vine nepoftit.

Mi-am strans pumnii pe langa corp, si era momentul perfect in care puteam sa-mi antrenez miscarile de box.

Usa casei s-a deschis, pe ea iesind Brian intr-un halat de pijama, venind grabit spre noi.

-Ce se intampla aici? A intrebat buimac Brian.