Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 48~Gura sparta

Telefonul imi vibra de cateva secunde in buzunar, oftand cand l-am luat si am vazut numele apelantului pe ecran. Evelyn.

Voi vorbii normal cu ea si nu voi arata ca si cand s-ar fi intamplat ceva. Am oftat si mi-am luat inima in dinti, apasand acel buton verde.

-Iubito, am soptit la telefon si am auzit un suspind din celalalt capat.

-Iubitule, a spus inapoi si un mic zambet s-a instalat pe fata mea. Esti bine? Intreaba cu o voce mica.

-Da, iubito. Totul a fost bine, am reusit sa furam tirul, iar acum il ducem la depozit si maine dimineata cel mai probabil va fi mutat in altul si trimis ilegal in tara, mint si simt ceva in stomac. Vinovatie.

-Acum veniti acasa, nu-i asa? Intreaba entuziasmata si oftez gandindu-ma la cat de dezamagita va fi la auzul raspunsului meu.

-Nu, nu venim in seara asta. Insa avionul va decola de aici la prima ora a diminetii, spun si aud un oftat lung din partea ei.

-Mm, ok, zice cu jumatate de gura. Te iubesc, Harry, sopteste facandu-mi inima sa tresara de fericire.

-Si eu te iubesc, baby, spun stiind clar ca mi-a zis ca uraste sa o numesc asa. Dar n-am vazut acea reactie si cand am facut-o in ziua in care oamenii lui Caleb ne-a dat acel "avertisment". Ugh, Caleb!

-Inainte ma simteam curva cand te auzeam spunandu-mi asa, zice cu un glas indiferent.

-Ce parere aveam eu despre tine si cuvatul acela? Zic si marai simtind cum incep sa ma supar pe parerile ei idioate.

-Ca niciodata nu o sa mi se potriveasca acel cuvant, zice si imi suna ca o intrebare din gura ei.

-Exact. Iubito, du-te la culcare, e tarziu si trebuie sa te odihnesti, spun serios.

-Chiar crezi ca voi inchide vreun ochi pana nu vei fi inapoi aici? Intreaba ca si cand ar fi evident.

Ce v-am zis, gesturi copilaresti.

-Ba nu. Acum te duci si te pui frumos in pat si inchizi ochisorii aia frumosi, gandindu-te la mine. Gol, zic ultima parte si ranjesc, auzindu-i chicotul. Ei bine, macar am facut-o sa uite ca suntem la ceva distanta unul de celalalt.

-Nu pot sa dorm, zice suparata. Nu cat nu-ti simt bratele in jurul meu. Nu pot sa dorm fara sarutul tau, spune si suspina, facandu-ma sa ma incrunt.

Masina se opreste brusc, ochii mei uitandu-se prin jur. Ajunsesem la depozit, asta inseamna ca va trebui sa inchid. Te rog, Eve, nu complica lucrurile.

-Iubito, tocmai am ajuns si nu mai pot vorbi. Du-te si dormi, e spre binele tau. Voi fi acolo cand te vei trezi, promit, spun si vorbesc pe un ton serios.

-Ok, te iubesc si ai grija, te rog, spune si inchide telefonul.

Bag telefonul inapoi in buzunar si apas clanta iesind cu grija din masina. Huh, asta e destul de neplacut.

-Ne putem grabii? Eu inghet de frig si in plus vreu sa ajungem acasa mai repede. Imi place mai mult caldura decat frigul asta, clantane din dinti Aisha si isi freaca mainile cautand sa se incalzeasca.

-Oricum vom pleca maine dimineata, zic si imi tin cu o mana abdomenul, mergand spre intrarea in depozit.

-Ba nu, mergem dupa ce bagam tirul si il preia unul din baieti, spune Aisha si trece pe langa mine.

-Stai ce? Intreb dar o fac doar pentru mine, deoarece baietii erau deja la intrarea in hambar. Nu stiu cum am ales locul asta ca depozit, dar daca nu as fi eu, nu mi-as da seama ca aici se afla o tona de prafuri.