Capitolul 12~Placere dusa la extaz

21.5K 757 55
                                    

A doua zi dimineata m-am trezit cu o groaznica durere de cap. Cred ca totul i se datora lui Harry. Am si uitat pana la ce ora am plans aseara sau la ce ora am adormit. Tot ce stiu e ca am adormit cu lacrimile sarate pe obraji.

Am coborat lenes din pat, croindu-mi drum pana la baie. Am facut un dus rapid, dupa care mi-am spalat fata si dintii. M-a imbracat cu o pereche de blugi negri stramti si un tricou rosu larg, un pulover pe deasupra si niste cizme in picioare. Mergem la munte si ma indoiesc ca acolo sa fie cald.

Am coborat la parter, tarand bagajul dupa mine, asteptand-o pe Elena. Am vorbit sa mergem cu masina ei pana la scoala. Am asezat bagajul langa usa si m-am privit pentru cateva secunde in oglinda de pe hol. Cred ca ale mele kilograme s-au cam marit, iar asta nu-i de bine. Mi-am ridicat tricoul sub sani si am observat ca burta mea nu mai e asa supla. Am sarit peste micul dejun si am iesit afara.

Masina Elenei era chiar in fata casei mele, asteptandu-ma. Am pus repede bagajul in masina si am urcat in fata alaturi de ea. Am sarutat-o pe obraj si am pornit.

-Pregatita? Intreaba ea zambind larg.

-Da, cred, am chicotit. Si iar mi-am amintit de cearta mea cu Harry de ieri si de faptul ca nu o sa-l mai vad pe durata vacantei. Nu cred ca dupa ziua de ieri va mai vrea macar un pic sa vina in excursia asta.

-Esti bine? Vocea ingrijorata a Elenei sparge linistea.

-Da, oarecum. Ma bucura faptul ca nu vine si el cu noi. Nu as putea sa suport acei ochi privindu-ma insistent.

Restul drumului nu am mai vorbit despre nimic altceva, asteptam doar sa ma urc in autocarul ala si sa plec. Un lucru mi se pare cam ciudat, disparitia brusca a lui Jake. Azi de dimineata nu era si nici aseara. De mutat nu cred ca avea unde si probabil imi comunica si mie daca facea asta. Macar atat si din partea lui.

Cum am intrat in curtea scolii, o groaza de elevi stateau adunati langa autocar, cu zambete imense pe fata. Am parcat si noi masina, carandu-ne bagajele pana la restul grupului. Matt si Niall vorbeau despre ceva si radeau copios.

-Ce-i cu rasetele astea asa de dimineata? Intreb amuzata.

-Nimic, doar ca Niall imi povestea cum a plans aseara pentru ca ramasese fara ciocolata si cum s-a certat cu surioara lui pentru asta, mi-a raspuns Matt zambind. Am chicotit si eu, deja imaginandu-mi scena amuzanta dintre ei.

-O sa ne distram, bate din palme Elena, provocandu-ne un un raset scurt. Arata exact ca un copil ce urmeaza sa plece la o fabrica de ciocolata.

-Sau nu, continua Elena uitandu-se prin parcare. Mi-am intors capul, vazandu-i masina cum defileaza alaturi de cea a lui Zayn. El impreuna cu Klaus si Zayn cu Aisha au coborat din masina, mergand spre autocar.

Minunat, acum vin si ei. Si eu care ma bucuram ca nu o sa trebuiasca sa-i suport privirile.

Am urcat in autocar, asezandu-ne pe peultimele locuri, eu la geam si Elena in dreapta mea. Ariana impreuna cu o prietena de a ei au trecut pe langa noi, zambindu-mi superior. Tarfa asta proasta merita batuta si apoi strangulata, asa am scapa pamantul de o fiinta nefolositoare. In urma ei se aflau Zayn, Aisha, Klaus si Harry. M-a privit pentru o secunda, corpul meu tremurand usor la intensitatea ochilor lui de jad. S-au asezat toti pe ultimele locuri, Ariana stand chiar in spatele meu. O sa fie un drum lung.

Directoarea a urcat in autocar pentru discursul ei.

-Buna dimineata, elevi! Vad ca v-ati hotarat sa veniti mai multi, ii priveste pe cei din spate. Oricum, nu vreau batai sau certuri, s-a inteles? Ok, isi raspunde singura, vreau sa stiti ca aceasta vacanta nu tine doar de val ci v-am pregatit o surpriza. Vom discuta mai mult despre asta maine cand vom incepe. A terminat de vorbit si a plecat in fata alaturi de ceilalti profesori. Autocarul a pornit, luand-o la stanga iesind din curte.

Our love is strong |1|&|2|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum