Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 50~Epilog

Acea voce groasa m-a facut sa-mi inchid gura si sa-mi indrept privirea spre locul sursei.

Un barbat cam de aceasi varsta cu tatal meu statea in tocul usii cu mainile la piept, privind fulgerator spre Mark.

-Dar, a spus Mark repede si a marait nervos cand acel barbat i-a taiat-o.

-Taci! Spune taios si paseste spre noi. Deci tu esti Evelyn, zice si ma priveste superior, plimbandu-se pe langa saltea. L-am privit ciudat si mi-am strans bratele mai bine in jurul burtii.

-Nu-l mai proteja atata, oricum nu are ce sa i se intample, spune si ranjeste ciudat. Scuze de nepolitete, eu sunt Caleb si ma bucur ca in sfarsit te cunosc, spune ranjind aplecandu-se pentru a fi la acelasi nivel cu mine.

Ochii mei s-au marit cat cepele, tragandu-mi imediat picioarele spre mine.

-Nu ma atinge! Tip catre el si am simtit cum mainile incep sa-mi tremure.

-Semeni atat de mult cu mama ta, spune si incearca sa-mi atinga fata, dar imi intorc capul scarbita.

-Am spus sa nu ma atingi! Urlu si ma ridic cu spatele de perete. El s-a retras si continua sa ma priveasca fascinat.

-Nu credeam sa fii atat de frumoasa. Styles a stiut ce a ales, spune cu scarba numele lui. Am marait nervoasa si l-am privit cu dispret.

-Ce vrei de la mine? Zic usor.

-Sunt sigur ca ti-au povestit de mine si mama ta...

-Tu si mama mea nu exista, spun taios si il privesc incruntata.

-Ei bine, poate de asta te aflii aici. Pentru ca nu a fost nimic intre mine si ea, spune si-l vad trist si nervos in acelasi timp. Pana sa-ti vad frumusetea te voiam moarta, asa cum merita sa fie si ei, zice dur.

-De ce? Pentru ca mama i-a fost fidela tatalui meu si nu l-a inselat cu unul ca tine? Tip din nou, dar imediat imi inchid gura cand ii vad ochii inegrindu-se.

-Nemernicul ala mi-a luat-o inainte, spune si da un pumn peretelui de langa mine. Am tresarit si m-am facut mica asezandu-ma din nou pe saltea. Insa, spune atragandu-mi atentia. Dupa ce o sa-i cer rascumparare pe tine o sa plec, vreau sa-l las sa se pregateasca pentru ca jur ca o sa vin cu o armata intreaga pentru a va gasii pe toti si a va distruge incet, incet, zice demonic facandu-mi inima sa-mi tresara in piept. Mi-am mijit ochii la el, infingandu-mi mainile in saltea. Il urasc.

-Mark, nu te atingi de ea orice ar fi, inteles? Spune, iar Mark da cuminte din cap.

-Ce? Acum pleci ca un las ce esti? Spune rastit si vad cum se intoarce. Lasa-ma sa plec, nu ai inima? Sunt insarcinata, boule, tip si-mi simt lacrimile adunandu-se in ochii mei.

-Acel copil e un Styles, de ce mi-ar pasa catusi de putin de el? Intreaba indiferent, iar o lacrima se prelinge pe obrazul meu. Jur ca daca as putea in momentul asta i-as scoate pe rand ochii si i-as da la caini.

Dupa asta a ranjit si a plecat de acea usita.

Harry P.O.V.

-Nu mi se poate intampla asta, nu asta, nu cu ea, am tipat in timp ce am cazut langa pat si am strans in pumni perna ei. De ce ea, de ce toti se razbuna pe mine prin ea, plang ca un idiot in perna si marai nervos in acelasi timp.

Aud pasi pe hol, deoarece nu m-am mai obosit sa inchid usa si imediat am simtit prezenta cuiva in spatele meu.

-Harry, vocea lina a Amaliei imi gadila timpanul aducandu-mi aminte de frumoasa mea.

-Mi-e teama, Amalia. Mi-e teama pentru viata ei si a copilului meu, spun si las lacrimile sa-mi cada pe obraji in fata ei. Nici ea nu reactionase prea bine la veste, deoarece a lesinat mai devreme, iar acum fata ei era plina de lacrimi.