Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 45~Am uitat complet

Inima mea s-a strans cat un purice in timp ce creierul meu inca procesa ce tocmai a spus Harry.

Doar nu are de gand sa se casatoreasca cu mine, nu? Adica cam asa a sunat, insa mie una mi-e greu sa cred ca va vrea sa-si lege viata de a mea tocmai de la varsta asta.

-Hei, ce s-a intamplat? Te-ai cam pierdut in ganduri, iubito, zice si ma face sa-mi ridic privirea spre el. Stiu ca am ochii incredibil de rosii, dar acum chiar nu-mi mai pasa.

-Cum adica? Explica-mi, pentru sa fiu a naibii de inteleg ce tocmai ai zis, spun si lacrimile imi fac ochii sa se inchida de usturime.

-Doar daca imi promiti ca nu o sa plangi, spune si imi mangaie obrazul, facandu-ma sa-mi deschid usor ochii. De ce ai ochii rosii? Intreaba usor incruntat.

-Doctorul a spus ca e si din cauza perfuziei si medicamentelor cu care mi-a oprit hemoragia. Corpul meu nu raspunde bine la ele, adica la efectele adverse, zic si zambesc slab.

-Trebuia sa faca ceva sa nu-ti cauzeze, a marait el, iar mana lui s-a strans intr-un pumn.

-Nu, nu mi-a cauzat. Doar la ochii ai asta mai mult pentru ca am si plans, incerc sa-l induplec si sa renunte la scandalul pe care probabil si-l planieste in cap.

-Esti sigura? Pentru ca altfel... maraie nervos.

-Da, la fel de sigura sunt si pe faptul ca vreau atat de mult sa-ti simt buzele peste ale mele, si limba ta sa o ia la dans pe a mea, nelasand niciun coltisor neatins din gura mea, iar buza mea sa fie muscata ferm de tine si...

Si nu apuc sa zic si restul frazei ca el sare la gura mea, reproducand tot ce am zis mai devreme.

-Te iubesc al naibii de mult si da, vreau sa fii a mea pentru totdeauna, sopteste aproape de buzele mele, fruntile noastre fiind lipite.

Buzele imi tremurau, inima mai ca voia sa-mi iasa din piept, iar ochii imi erau imbibati in lacrimi. Ce tocmai am auzit?

-Ai spus ca nu vei plange, te rog, nu o fa, sopteste si imi saruta usor buzele pentru ale opri din tremurat. Deci, ai vrea sa-ti legi viata de unul ca mine care cu siguranta nu o sa te mai lase niciodata sa pleci si daca spui nu? Intreaba, iar eu chicotesc, dar fata lui serioasa ma face sa tac.

Mai trebuie sa ma gandesc la raspuns cand eu ar trebui sa-i tip in fata ca da?

-Sunt curioasa daca tu chiar crezi ca as refuza sa-mi leg viata de baiatul care efectiv mi-a schimbat viata. Cat de idioata sa fiu sa refuz asta, Harry? Intelege, pe mine nu m-a interesat o clipa cu ce te ocupi fin momentul in care mi-ai spus adevarul. Te iubesc si crede-ma, nu-mi pasa ce faci sau ce ai facut, dar totul sa fie departe de copilul nostru. Asta e singurul lucru care ma sperie cand vine vorba de trecutul tau, spun si il strang de brat, simtind cum lacrimile isi fac aparitia in ochii mei.

-Doamne, Evelyn, iubito, zice, iar eu imi inchid ochii deoarece riscam sa izbucnesc. Nu o sa las pe nimeni, niciodata, sa va raneasca, vorbi el pe un ton serios. Ma auzi, niciodata, nimeni, nu o sa se atinga de tine si de micutul nostru, spune si imi mangaie obrazul.

Imi deschid usor ochii, dand de privirea serioasa si plina de iubirea a lui Harry. Mi-am muscat buza, pentru a-mi abtine lacrimile ce amenintau sa cada. Nu mai stiam ce sa fac sau ce sa zic in momentul asta, insa Harry a reactionat mai mult ca perfect.

Buzele lui le-au prins pe ale mele intr-un sarut dulce si usor, ce-mi creea in stomac o senzatie ciudat de placuta. Statea intr-o parte pe pat pentru a incapea tot, mana lui fugind in parul meu, inconjurandu-mi gatul.
-Cum poti fi atat de prostuta incat sa crezi ca nu te-as mai iubii daca ai fi pierdut copilul, iubito? Intreaba usor trist si isi lipeste fruntea de a mea, ochii nostri conectandu-se.