Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 46~Avertisment

Tot drumul pana inapoi in salon m-am gandit la ce au spus. Da, se pare ca e ziua mea, adica maine e, adica diseara dupa 12 , adica da. Mi-am scuturat capul, aranjandu-mi buclele in timp ce mergeam spre salonul ei.

Apas clanta si aproape ca scap rucsacul din mana cand vad patul gol.

-Evelyn, strig prin salon si arunc rucsacul pe canapea. Evelyn, strig din nou si rasuflu ca si cand mi-as fi tinut respiratia pana acum cand o vad in celalalta parte a camerei.

-Sunt chiar aici, nu e ca si cand as fi putut sa plec altundeva, zice si ma stramb cand vad cum plimba acel suport enervant de perfuzie.

-Nici nu trebuie, urca imediat inapoi in pat, spun autoritar si merg spre ea luand-o in brate ca pe o mireasa, avand grija sa car dupa mine si acel suport. Am asezat-o usor pe pat, invelind-o pana la talie, ea privindu-ma enervata.

-Nu sunt handicapata, cred ca pot face unele lucruri si fara ajutorul tau. Ma simt ca un copil in prejma ta, spune ea si isi incruciseaza bratele la piept, aratandu-si supararea.

-Chiar esti unul, spun si chicotesc vazandu-i fata. Am mers langa patul ei, pupandu-i fruntea, nasul, obrajii si mai apoi buzele. Si iubesc sa iubesc copilul asta, zic cand buzele noastre se desprind un moment pentru o gura de aer.

-Te iubesc, sopteste ea si se ridica in fund pentru a ma trage peste ea lipindu-si apasat buzele de ale mele. Am reactionat imediat, sarutand-o la randul meu, punandu-mi mainile de-o parte si de alta a corpul sau.

-Iubito, spun in timp ce am reusit sa-mi desprind pentru o secunda gura de a ei. Ce se intampla? Intreb si ma ridic pentru a o privii. Am observat pe fata ei o urma de tristete de cand am venit inapoi in salon.

-Hei, Evelyn, vorbeste cu mine, ii spun si ii prind barbia cand vrea sa-si intoarca capul. Ce s-a intamplat, baby? Intreb si vad cum se stramba, tragandu-si barbia din mana mea.

-Nu ma mai numii asa, zice si imi evita privirea. Cine te-a zgariat pe mana, Harry? Intreaba si de data asta isi intoarce capul uitandu-se fix in ochii mei.

M-am uitat repede la bratul meu, vazand acele linii rosi cat de cat evidente. Am oftat si i-am luat mana in a mea. Lacrimile din ochii ei nu au intarziat sa apara, provocandu-mi ceva urat in stomac.

-Iubito, eu..., nu apuc sa explic nimic ca ma intrerupe.

-Nu, imi pare rau, zice ea si incepe sa planga, dand negativ din cap. Ma grabesc sa o iau in brate, punandu-i capul pe pieptul meu.

-Imi pare rau ca te acuz, eu...doar, Harry, imi e asa de frica sa nu te pierd, plange ea in bratele mele, iar inima mea se strange cat un purice. Ea inca crede ca o sa o las.

-Evelyn, iubito, spun si ii cuprind in palme fata. Asculta-ma, spun serios si vad cum suspinele i se mai estompeaza. Nimeni, niciodata, nu o sa ma desparta de tine. Vreau sa-ti intre bine in capsorul asta frumos ca o sa te iubesc mereu. Stii bine ca pana la tine, eu nu am mai iubit pe nimeni.

-Stiu, stiu asta. Dar oricand o sa te poti plictisii de mine, poate iubirea asta e trecatoare, spune si-si pune mainile peste ale mele.

-Pentru totdeauna, iti amintesti? Nu am facut tatuajul ala de prost, l-am facut cu un scop, si nu am de gand sa trec peste el.

-Da, pentru totdeauna, repeta ea.

-Deci, acum ai inteles ca nu o sa te parasesc niciodata? Intreb oftand, iar ea chicoteste si aproba din cap.

Am zambit cand m-am trezit intins pe pat cu ea pe mine, mangaindu-mi fata.

-Te-ai zgariat singur pe brat? Intreaba ironic si ii simt gelozia din glas.