Our love is strong |1|&|2|

Forever Strong ~ Capitolul 28

*Razboi castigat*

Peste cateva luni...

Zambesc cu lacrimi in ochi privind imaginile cu fetita mea. Primele imagini ale fetitei mele...

-Nu are niciun fel de problema. Bebelusul este perfect sanatos si in curand il vei putea tine in brate.
-Abia astept acel moment, sunt nerabdatoare sa o tin in brate, sa o sarut, sa-i dau toata protectia mea, zic uitandu-ma de la poze la el, stergandu-mi lacrimile de sub ochi.

-Ai fix opt luni de sarcina. Bebelusului ii mai trebuie cateva saptamani pentru a se aseza cum trebuie pentru a fi gata sa se nasca, dar asta poate decurge si mai rapid. Depinde de copil, ma informa Luke zambind.

-Atunci cred ca ne vedem la momentul cel mare, nu? Spun chicotind ridicandu-ma usor de pe scaun. Ma doare spatele, zic oftand, iar acesta ma ajuta sa merg pana la usa.

-Ti-am zis sa-ti dai cu acea crema, dar presupun ca nu ai facut-o, ma mustra el uitandu-se putin incruntat la mine.

-O sa ma dau cu ea, desi nu cred ca va face nimic, imi dau ochii peste cap si ii fac semn din mana ca e ok si pot merge singura. Iti multumesc pentru tot, Luke! Esti cel mai tare doctor, zic facandul semnul de "like", acesta razand vazandu-mi gestul.

-A fost placerea mea sa te am ca pacienta, imi zambi. Acum mergi acasa si odihneste-te! Si ai grija in tot ce faci, acum ai opt luni de sarcina, imi vorbi pe un ton serios.

-Normal! Il asigur si il salut inainte sa plec.

Deschid masina si intru, aruncandu-mi telefonul pe bordul masinii. O pornesc si imediat plec spre casa.

Terminasem sa adaug in camera mea patutul ei si cateva lucrurile ca un dulap unde ii pot pune hainele si restul lucrurilor. Edward era mai incantat si nerabdator decat mine, iar de cand a aflat ca va fi fata imi tot spune ca el o va proteja mereu si ca el va fi intotdeauna bodyguardul ei. Chicotesc mereu cand il aud, dar sincer imi doresc sa-si tina aceste promisiuni.

Parchez masina in fata casei si-mi iau telefonul, iesind din masina. Stiu ca tata era plecat din California in Florida pentru ca nu stiu de ce are nevoie Brian, iar mama si Edward erau singuri in casa.

Intru si urc direct la etaj pentru a ma schimba in ceva mai confortabil, nu suportam rochia de pe mine, ma facea mai grasa. O dau jos de pe mine si-mi pun o pereche de pantaloni scurti gri de sport si tricoul lui Harry ce-mi venise primul la mana. Era perfect acum pe burta mea, fapt ce mi-a adus un zambet in coltul gurii.

El de ce nu poate fi aici? De ce nu poate sa stea pur si simplu cu mine in pat? Sa se bucure de loviturile bebelusului, sa-mi fie alaturi? Au trecut opt luni in care doar ne-am privit cateva secunde pe skype fara sa vorbim si doar atat, iar asta s-a intamplat acum multe luni, cand burta abia mi se observa. Inca rezist, dar simt ca in curand voi ceda. Probabil dupa ce voi naste lucrurile se vor schimba, in bine sper.

Oftez si-mi iau o pereche de papuci in picioare, legandu-mi parul intr-o coada in timp ce coboram scarile spre parter.

Il vad pe Edward pe canapeaua din sufragerie fiind concentrat la ceva la laptop. Zambi deodata, dar fara sa scoata vreun sunet.

Mi-a venit o idee!

Merg si iau pozele de la ecografie din masina pentru a i le arata. Stiu ca adora sa vada poze de genul. Ma opresc langa usa masini cand simt cum piciorusul ei imi loveste pantecul din interior. Zambesc si-mi duc mana spre acel loc, miscand-o apasat pe acea portiune. Imediat reactioneaza si o alta lovitura isi face aparitia. Deschid usa masinii si iau pozele de pe bord, intrand apoi in casa tinta spre Edward.