Our love is strong |1|&|2|

Capitolul 47~Vremuri bune

Ne-am asezat cu totii la masa pregatita de mama in cinstea zilei de nastere a lui Harry.
-Si, cum a fost drumul? Intreaba Brian si simt cum mancarea imi ramane in gat, incepand sa tusesc grav. Harry si-a lasat furculita pe masa, incepand sa imi frece usor spatele pentru a-mi estompa tusea. Am inghitit cu greu acel nod din gat, simtind acum o durere usturatoare in piept.

-Bea putina apa si ia inghitituri mici si multe, ok? Spune Harry si imi intinde un pahar cu apa, facand ce mi-a spus.

-Am zis ceva gresit? Intreaba Brian si vad cum Harry ii spune din priviri sa taca din gura. Tineam paharul cu ambele maini in timp ce Harry imi mangaia spatele privindu-ma atent.

-E mai bine acum? Intreaba si aprob cu un zambet.

-Ok, ce se intampla aici? Intreaba tata facandu-i pe toti sa se opreasca din mancat si sa-si indrepte privirea spre noi.

M-am uitat spre Harry, cersindu-i ajutor din priviri.

-Nimic, nu se intampla nimic, va puteti continua pranzul, zice si forteaza un zambet spre ei si unul adevarat pentru mine.

-Sunteti siguri? Intreaba tata facandu-l pe Harry sa tranteasca furculita de farfurie, eu tresarind la acel sunet.

-Nu, spune taios spre tata. Da, azi cand am venit de la spital mi-a venit geniala idee sa opresc la un restaurant. Si de cine dau? De oamenii lui Caleb care imi amentia femeia si copilul cu un nenorocit de pistol. Si putea sa se intample orice, a tipat el. Puteau sa moara pentru ca eu eram neputincios in momentul ala, spune si se ridica de la masa si pleaca spre iesire.

-Harry, am strigat spre el si m-am ridicat de la masa fugind dupa el. M-am oprit cand am vazut ca a luat cheile de la masina si portofelul.

-Harry, ce faci? Intreb si il trag de incheietura.

-Am nevoie sa scap de toata furia asta din corp, zice si imi saruta tampla. Vin mai tarziu, spune si iese pe usa. Nu apuc sa mai zic ceva, deoarece ma trezesc cu o usa in nas. Ce tocmai s-a intamplat?

Ma intorc inapoi la masa si vad cum fiecare ochii imi atinteste corpul.

-A-a plecat, spun usor si simt cum nu mai am mult si incep sa plang.

-Eve, cred ca e mai bine, sincer. Era nervos si stii bine cum reactioneaza el cand e nervos, spune Aisha si ii simt bratele cum i se infasoara in jurul meu.

-Nu-mi pasa, mai bine ma certam cu el decat sa-l las sa plece si sa faca nu stiu ce prostie. Pufnesc eu si ma desprind din imbratisarea ei urcand in graba scarile pana in camera unde incui usa. Ma prabusesc in pat dand drumul lacrimilor, nu stiu daca erau de frica sau furie, probabil amandoua.

Harry P.O.V.

Vedeam prin geam cum seara pusese stapanire pe intreaga Californie, iar eu stateam aici cu o amarata de doza de energizant la nasul meu.

-Mai doriti ceva, domnule? Intreaba chelnerita in varsta.

-Nota, te rog, spun scotandu-mi portofelul din buzunar. Cred ca am baut patru sau cinci doze de energizant pana acum si tot ce am facut a fost sa ma gandesc cat de prost sunt.

Femeia in varsta a lasat acel carnetel pe masa si dupa ce am bagat banii in el, am iesit din bar.

Barul se afla la cativa kilometrii de casa, undeva aproape de intrarea in L.A.

Deschid masina si tresar cand imi simt incheietura prinsa. Imi trag mana si privesc incruntat persoana din fata mea.

-Asa hidoasa sunt? Intreaba razand.