The Hunter and the Huntress

Fade Into You

După vânătoare de vârcolaci, eu şi Dean aveam prima noastră zi liberă. Mi-a spus că mă pot duce unde vreau şi că pot să-mi iau toată ziua liberă. Mi s-a părut drăguţ din partea lui. Dacă era tata, toată ziua probabil că mă antrena. Mai sunt 3 săptămâni până când împlineşte 3 ani de când a murit, aşa că mă gândeam să-i vizitez mormântul, deoarece nu se ştie de câte zile libere ne vom bucura. Am decis să-l iau şi pe Dean cu mine, deoarece mormântul tatălui meu se afla în Chicago, oraşul în care se află Sam Winchester, fratele lui Dean. Dean s-a arătat surprins când a auzit că vreau să merg în Chicago şi îl iau şi pe el. Prima dată a refuzat, dar după s-a răzgândint, spunând că în Chicago a mâncat cel mai bun burger din viaţa lui. Băiatul acesta ori gândeşte cu stomacul, ori nu a găsit o scuză mai bună. Ne-am urcat în Imapala voioşi şi plini de speranţe. El voia să găsească un amărât de burger iar eu voiam să-mi vizitez tatăl şi să-i arăt lui Dean că poţi să vânezi şi să socializezi în acelaşi timp. Acum câteva zile am spus că voi fi cea inteligentă şi vă demonstrez că am dreptate! Îl cunosc pe Sam Winchester de la tata. Mi-a spus că John are doi băieţi pe care i-a antrenat ca vânători, dar unul dintre ei a cedat şi a renunţat. Tata mi-a spus că Sam nu era făcut pentru genul acesta de viaţă şi alte aiureli, dar eu ştiu că John şi Sam se certau monstru. I-am auzit într-o zi şi m-am înfiorat de strigătele celor doi. Mi-l amintesc pe Sam ca fiind un tip deştept şi cu capul pe umeri, independent. Dean îl venera pe tatăl său şi nu putea să acţioneze fără să-i ceară acordul tatălui său. Dar uite-l cu mine în maşină, despărţit de tati, acum băiat mare. Şi cu gândul la burgeri... Pe bune? Cum de un nenorocit de burger e mai important decât Sam?!
După un drum lung, ajungem în Chicago. Ne-am stabilit la un motel şi am ieşit în oraş.

- Dean, poţi să mă însoţeşti până la cimitir, nu?
- Vorbeşti serios ? (arată puţin mirat)
- De ce să nu vorbesc serios? Nu prea ştiu oraşul, iar tata s-ar bucura dacă ţi-ar simţi prezenţa. Te-a plăcut.
- Mhm, merg, dar nu stăm mult. Adică eu nu stau mult.
- Relaxează-te uriaşule, îţi iau burgerul acela.

Se uită urât la mine şi mergem pe jos până la cimitir. Arătăm ridicol împreună. El îmbrăcat în blugi, un tricou negru şi nemuritoarea giacă de piele, iar eu sunt îmbrăcată toată în negru, cu fustă şi tocuri măricele. Par a fi în doliu, dar elegantă în acelaşi timp. Eu sunt elegantă, el e mereu sport. Dacă tatăl lui purta trening şi pantofi, cred că şi Dean purta acelaşi lucru acum. După ce-i fac prieteni cred că o să-i reînnoiesc garderoba. Mă întreb dacă toate vănătoriţele sunt la fel ca mine. Cumpăr un buchet de flori destul de generos, Dean plăteşte şi ajungem la mormântul tatălui meu. Încep să meditez puţin şi să vorbesc cu tatăl meu în gând, deoarece nu vreau să ştie Dean ce am de spus şi plus de asta ar fi ciudat. Văd cum se tot plimbă pe lângă mormânt şi nu e în largul lui. Stau 5 minute şi apoi plecăm. Coincidenţa (sau nu) este să-l observ pe Sam trecând cu bicicleta pe lângă noi. Încerc să par când de surprinsă pot:

- Oh, Doamne! Dean, este fratele tău!
- Ce ?

Dean se preface că nu l-a văzut, dar eu îi fac cu mâna lui Sam şi acesta rămâne puţin surprins. Venea spre noi iar Dean mă calma:

- Katherine, eşti nebună? Nu trebuie să mă vadă!
- De ce? Este fratele tău.
- Nu am mai vorbit de 2 ani cu el, de când fac treaba asta pe cont propriu. Ţi-am zis că nu-mi permit relaţii de prietenie
- Dean, este fratele tău, nu un prieten cu care te uiţi în serile de duminică la fotbal.

Sam ajunge lângă noi. Mă salută mai întâi pe mine, apoi pe Dean. Se lasă cu un moment stânjenitor de linişte aşa că îi las pe cei doi fraţi Winchester să vorbească în linişte. Sam nu prea seamănă cu Dean, înafară de culoare strălucitoare a ochilor. Sam e mai brunet decât Dean şi are părul la baza umerilor. Este mai înalt decât Dean şi mult mai emancipat. Cred că mă înţelegeam mai bine cu Sam ca partener.

(Din perspectiva lui Dean)

Mă asigurasem că Sam era plecat din oraş când am făcut vizita asta. Jessica, iubita lui mi-a spus că plănuiau să plece cu cortul vreo 2 zile alături de alţi colegi de la Facultatea de Drept. Evident planurile s-au schimbat. Revederea a fost ciudată. El părea luat prin surprindere iar eu nu voiam să par entuziasmat. Mă bucur că l-am văzut după atâta timp, dar în acelaşi timp ştiu că trebuie să plec imediat din oraş.

- Dean, omule, cum o mai duci ?
- Bine. Super.... Bine. Tu ?
- Eu, bine .
- Oh... super!
- Puteai să-mi dai un telefon. Puteai să stai la mine şi Jess dacă aveai treabă.
- Defapt am sunat-o pe Jess şi mi-a spus că plecaţi cu cortul
- Da... S-a anunţat vreme urâtă şi am abandonat ideea.
- Oh, îmi pare rău. Dar mă bucur pentru tine şi Jess.
- Da, aşa e. Ăh... Ne-am logodit.
- Oh, e minunat! Felicitări omule!
- Mersi Dean. Văd că nici tu nu o duci prea rău. Katherine Pierce nu a arătat niciodată mai bine şi vă potriviţi.
- Oh, Katherine? E doar partenera mea. Defapt abia ne suportăm. Bobby mi-a pus-o pe cap. Ne cunoaştem de o săptămână.
- Oh, parteneră zici ?
- Da.
- Ce s-a întâmplat cu tata? S-a lăsat?
- Nu vreau să te încarc cu chestiile astea. Tu ai alte preocupări. Lasă-mă pe mine să-mi fac griji de tata.
- Stai... tata a păţit ceva?
- Sam...
- Dean, spune-mi !
- Tata a dispărut de ceva timp. Bobby a fost ultimul care l-a văzut şi mi-a spus că nu vrea să fie găsit. Nu a mai dat nici un semn de viaţă. (Sam rămâne confuz şi gânditor)
- Ai vreun caz de eşti aici? Nu am am auzit de nicio moarte ciudată.
- Sunt aici pentru Katherine. A vrut să viziteze mormântul tatălui său.
- Oh... am şi uitat că Jerremy Pierce e îngropat aici!

O linişte ciudată s-a aşternut între noi. Asta a fost toată conversaţia noastră ? În doi ani de zile doar atât am putut să vorbim? Lucrurile puteau deveni şi mai nasoale, dar Katherine alerga încruntată spre noi. Tipa e foarte amuzantă când aleargă pe tocuri de 15.
- Dean, am primit un apel. Bobby mi-a spus că un schimbător este în oraş.

Eu mă uit la Sam, apoi la Katherine. Ei îi spun să meargă la maşină şi îi dau cheile pentru a lua armele necesare, cât timp eu mă asigur că Sam ajunge acasă teafăr la Jessica.