The Hunter and the Huntress

American Gothic

Capitolul 58

Ies din maşină pregătit, cu pistolul încărcat şi cuţitul în buzunar. Mă furişez până la Katherine, care iese şi ea de pe locul din spate, la fel de echipată ca mine.

- Eşti bine ? o întreb atingându-i obrazul cu mâna mea şi fiind mult prea aproape de buzele ei. Mă priveşte confuză şi surprinsă de atingerea mea, dar nu se pierde absolut deloc spre deosebire de mine, care nu ştiam de ce corpul execută ce mintea nu vrea. Se aşterne un moment de linişte până la răspuns, aşteptând probabil să vadă ce am de gând. Îmi las mâna să cadă şi mă depărtez cu un pas.

- Sunt bine, nu am nevoie de nimic, îmi răspunde sec, parcă ştiind ce urma să fac.

Ne furişăm amândoi şi intrăm cu forţa în casă. Eu calc strâmb, iar Kath mă loveşte peste umăr. Nu acceptă nicio greşeală din partea nimănui, pufnesc eu în gând.

De când Castiel ne-a salvat de efectul otrăvitoarei plante, nici eu şi nici Katherine nu ne simţeam în largul nostru. Cas a spus că ne monitorizează non-stop de când el şi Crowley au început căutările. Demonul a spus că a găsit o pistă sigură şi că nu mai avem mult de aşteptat până la întâlnirea finală cu Cain. Chiar dacă el a văzut coşmarurile noastre, a spus că ne respectă intimitatea şi nu va vorbi niciodată despre asta. Pentru mine, promisiunea îngerului nu a contat, deoarece nu am avut nimic de ascuns, iar faptul că Cain a apărut în visul meu este ceva ce nu ar trebui să ţin secret. Eram furios şi încă sunt pe acel nenorocit care mi-a distrus viaţa. Cas spune că implicarea unui demon sau înger în viaţa unui om ţine de destin. Prostii. Căcatul ăla mi-a distrus viaţa şi familia. Merită tot ce va primi şi mă voi asigura că moare în chinuri după ce primesc sabia lui! Îl voi învinge cu propriile arme. Castiel este îngrijorat, dar i-am spus să-şi potolească emoţiile, doarece în dragoste şi război totul este permis. Nu stau bine la capitolul dragoste, aşa că voi da 100% în războiul cu Cain.

Eu am fost deschis, mi-am exprimat sentimentele liber faţă de coşmarul meu, în timp ce Katherine doar a stat şi a înghiţit în sec. A fost mută toată ziua, dar i-am citit în privire groaza. Singurul cu care a vrut să vorbească a fost Castiel, dar îngerul a preferat să plece. Mă întreb doar ce coşmar a avut ea? Ce a putut să o sperie aşa de tare pe Katherine Pierce ? Am încercat să-i fiu alături, să o consolez, dar nu a spus absolut nimic. Îmi fac griji că tot ce a existat între noi s-a destrămat şi că acum suntem doar nişte străini. Exact asta suntem... nişte străini !

Am urmărit zgomotele şi am intrat în camera în care se afla cazul nostru. Mă pregăteam să trag având ţinta perfectă, dar Katherine mă obligă să-mi las jos puşca cu gloanţe de argint. Privea nedumerită scena la care asistam.

- Gavin ? îl întreabă ea pe tânărul în costum care se certa cu o umbră întunecată. În spatele lui se afla vârcolacul pe care îl căutam.

- Katherine! exclamă el arătându-se total surprins, iar când mă zăreşte pe mine o îmbrăţişează protector pe fata vârcolac cu ochi galbeni şi colţi la vedere.

- Şi voi ce dracu mai vreţi ? ţipă Crowley din urmă vizibil nervos.

Unde dracu am nimerit ? Într-o telenovelă supranaturală ? Gavin, fiul tâmpit şi insuportabil al lui Crowley o ţinea strâns pe monstroasa fată care trebuia să fie moartă la ora aceasta, iar Crowley ţipa la fiul său ca la cârciumă. Dacă tocmai asist la o ceartă într-o familie de demoni cred că voi voma. Sentimentul de greaţă deja mi-a ajuns în gât. Am venit aici să o împuşc pe fată, care este mărul discordiei în această ceartă. Nu mai bine aş simplifica eu lucrurile omorând-o ?

- Noi vânăm, răspunde sec Katherine, privind-o pe fată

- Oh, cineva de partea mea! pufneşte Crowley spre fiul său care se uită urât la mine. De ce tot la mine se uită urât ?