The Hunter and the Huntress

Masquerade

Capitolul 49

(Perspectiva lui Katherine)

M-am desprins din sărutul cu Gavin complet derutată. Ce dracu fac aici? Sunt o nenorocită! În loc să-l jeles pe Dean, stau aici şi mă sărut cu fiul lui Crowley. Mă ridic de la masă şi plec spunându-i că a fost o greşeală. O sun pe Jessica, dar ea nu-mi răspunde. După mai multe apeluri renunţ şi o iau spre casă. Eram ameţită şi euforică din cauza băuturii. Mergeam singură pe străzi întunecate, dar nu mă temeam de nimic. De ce să-mi mai pese de ceva? Ajung în faţa casei lui Sam şi intru fără să fac zgomot sperând că cei doi nu mă vor auzi. Din păcate, Travis mă strigă şi arată furios. Sam şi Jessica erau în sufragerie, culcându-şi copilul. Am dat de dracu rău. Băieţii au aflat că nu am fost după Jessica şi probabil mă vor interoga. Sunt nevoită să le suport sfaturile şi morala toată seara.
- Unde dracu ai fost ? Mă întreabă Travis care pare cel mai supărat dintre toţi.
- Am vrut să mă duc să o iau pe Jess, dar avea telefonul închis, mă scuz eu.
- Serios ? Asta făceai? Mă întreabă Travis suspicios.
- Ce aveţi toţi cu mine ? Fac ce vreau cu viaţa mea.
- Dean este sus, îmi dă Sam bomba.
- Poftim ?
Privirea mi se luminează şi ochii mi se măresc. E ca şi cum cineva mi-ar fi lipit inima la loc. De ce m-am îndoit de el?
- Cum ? E tot ce pot să spun.
- Castiel a fost, îmi răspunde Sam iar eu fug pe scări.
- Nu te grăbi, mă abate Travis.
Toţi trei se uitau ciudat la mine ca şi cum aş fi călcat un câine intenţionat.
- De ce vă uitaţi aşa la mine?
- Dean te-a căutat şi te-a văzut la bar cu un tip. Ce dracu e în capul tău ?
- Dean a fost unde ? Întreb eu ca şi cum nu aş fi înţeles ce se întâmplă, deşi totul era clar: sunt o nenorocită. Urc până în camera de oaspeţi şi bat la uşă.
- Dean, deschide ! Ştiu că eşti acolo! Vreau să-ţi explic! Te rog!
Uşa tot nu se deschide şi nu primesc niciun răspuns. Aştept la uşă 10 minute fără rezultat. Travis vine la mine şi îmu spune că Dean a plecat. Lucrurile lui nu sunt de găsit şi nici maşina nu mai e în garaj. A plecat. Şi nici nu am avut şansa să-i explic!
Îl sun, dar îmi intră căsuţa vocală. Ce faci tu din mine, Winchester ?
Nu prea am reuşit să dorm. Sentimentul de vinovăţie mă macină şi nu mă lasă să mă bucur că este în viaţă. Mă urăşte cel mai probabil. Amândoi ne facem prima impresie după aparenţe. Poate că şi el se află acum în pat cu altă nenorocită. Cât de ipocrită pot să fiu.
Dimineaţă fac un duş scurt şi după mă duc în bucătărie. Jess a pregătit clătite şi suc natural de portocale. Femeia asta e extraordinară! E frumoasă, gospodină, inteligentă şi înţelegătoare. Sam este un bărbat aşa norocos !
- La mulţi ani, Kitty Kat ! Îmi urează blonda.
- Mulţumesc, Jess scumpo! E cel mai bun mic dejun pe care l-am avut în ultimii 10 ani!
Ea îmi zâmbeşte şi ne aşezăm la masă împreună.
- Eu şi Sam nu suntem supăraţi pe tine să ştii. Sam deja te consideră copia fidelă a lui Dean şi el ştie cel mai bine ce fel de belea este Dean. Eu cred că nu doar băieţii au dreptul să facă greşeli.
- Mulţumesc, Jess! Înseamnă mult.
- Travis ţine la tine mult.
- A fost prima mea iubire pe care nu o pot uita prea uşor. El se va căsătoti cu prietena mea cea mai bună.
- Şi eşti de acord cu asta ?
- Da, normal ! Se merită unul pe altul iar eu îl iubesc sincer pe Dean.
- Şi cine era brunetul afurisit ?
- Era Gavin, fiul lui Crowley.
Îi explic lui Jess cum stă treaba cu Regele Iadului şi fiul său, dar ea se arată depăşită de situaţie. Sam intră pe uşă şi îmi urează la mulţi ani. Mă îmbrăţişează ca un urs şi îmi oferă o cutiuţă drept cadou. Era o pereche de cercei superbi de argint cu pentagramă. Le-am mulţumit pentru cadoul destul de scump şi m-am dus să-l caut pe Travis în curte. Nu suport să fim certaţi mai ales azi când este ziua mea. Îl găsesc în foişorul din grâdină, verificându-şi mesajele.
- Poate că nu merit să vorbeşti cu mine, dar mă poţi onora cu un la mulţi ani ?
- Normal, Kath. Uite, am fost supărat pe tine şi încă sunt al dracu de supărat. Pur şi simplu dai cu piciorul unei şanse la fericire şi asta mă face nervos. Băiatul ăla este perfect pentru tine şi tot nu vrei să înţelegi asta.
- Şi ce vrei să fac dacă acum mă crede o ordinară ?
- Du-te după el.
- Katherine nu aleargă după băieţi. Chiar tu mi-ai spus asta.
- Ştiu. Atunci fă-l să înţeleagă că tu eşti singura persoană care-i merită atenţia.
- Şi cum să fac asta ?
- Eşti Katherine Pierce şi îţi vei da seama sigură de asta. La mulţi ani, nenorocito!
Mă îmbrăţişează şi mă sărută pe frunte.
- Unde-i cadoul meu ?
- Sunt aici de ziua ta, nu-ţi ajunge?
Cadoul său mi-a făcut ziua mai bună. Eu şi el, o cursă - 5 km. Dacă îl învingeam îi puteam păstra maşina sa preferată pe care a câştigat-o la prima cursă. Am acceptat bineînţeles deoarece ador provocările şi îmi pot aduce aminte de vremurile bune, de perioada când eram doar o adolescentă rebelă ce voia să-i demonstreze tatălui ei că e destul de puternică pentru a face faţă presiunii şi vieţii de vânător. Am fost un copil nebun, ştiam să îmbin tot: învăţatul cu distracţia, bunul gust cu fumatul, frumoasă dar mortală. Am fost o pacoste pentru celelalte fete din liceu deoarece le puneam la punct imediat. Uneori o făceam doar cu replici bine punctate, alteori când îmi ieşeam din minţi foloseam violenţa.
Cursa am savurat-o din plin. Cu toate că goneam amândoi nebuneşte prin Chicago şi totuşi niciun poliţist nu ne-a reperat, ceva lipsea din tot extazul: Dean. Travis mânuieşte excelent volanul în timp ce eu pierd tracţiune pe spate. Sunt sigur că faimosul milionar nu a încetat niciodată acest sport iar eu mi-am pierdut din strălucirea adolescentină. Iau curbele în viteză şi nu mi-e teamă să apăs cu toată puterea acceleraţia. Asta mă face să-l iau pe Travis pe ultima sută de metri, dar revine în forţă în ultimul moment. Am pierdut la mică distanţă de el. Cu toate acestea, nu am reuşit să-l înving decât de 4-5 ori.
- Ai fost bună, Pierce.
- Râzi de mine ?
- Hei, te-am lăsat să mă iei ! Oricum, nu mă aşteptam să conduci în halul ăsta. Mă bucur că ai reţinut toate sfaturile mele.
- Am învăţat de la cel mai bun.
- Dean Winchester este în New York şi va participa la o petrecere importantă în seara aceasta.
- De unde .. l-ai urmărit ?
- Ce nu fac eu pentru tine, Pierce ?
- Ce fel de petrecere este mai exact ?
- A agăţat o bogătaşă de 18 ani şi ea s-a oferit să-l invite la un bal de caritate al părinţilor ei. Nu e cine ştie ce.
- Porneşte maşina, Travis. Mergem în NY.