The Hunter and the Huntress

Swan Song

Capitolul 64 

(Perspectiva lui Katherine) 

- Eşti pregătit pentru asta? 

- Nu am fost niciodată mai pregătit, îmi răspunde Sam Winchester. 

- O să fie o luptă grea. Dean nu ar vrea niciodată ca tu să păţeşti ceva. 

- E vorba de mama mea, care merită răzbunată. Cain mi-a ucis mama şi m-a transformat în ceea ce sunt. Nenorocitul merită tot ce va primi. 

- Ştii că mama ta a făcut un pact cu Cain pentru a-l ţine în viaţă pe John. 

- Nu a fost vina ei. Mama mea a fost cea mai bună persoană din lume. 

- Cum este să trăieşti o viaţă normală? îl întreb eu cu o uşoară neliniştire în glas.

-  Vă veţi obişnui. Veţi vedea că nu este o misiune imposibilă să trăieşti fără să te ocupi de un caz supranatural. 

- Îmi va lipsi adrenalina şi gloanţele, rânjesc eu, iar Sam pufneşte.

- Nu e ca şi cum ai renunţa pentru totdeauna la asta. Sunt sigur că vă veţi întoarce cât de curând. 

- Aşa sper. 

Sam a plecat să pregătească maşina şi să-i modifice ceva la motor. Acum îmbrac pentru ultima dată costumul meu negru de latex. Îmi iau pantofii cu toc preferaţi, deoarece nu ştiu când voi mai avea prilejul să-i port. Renunţ la machiaj de data aceasta şi doar îmi aranjez buclele rebele. E vremea pentru ultima misiune, ultimul caz. Îmi încarc pistoalele cu gloanţe de sare şi îmi ascut cuţitul de ucis demoni. Sper ca micul meu cuţit preferat să meargă şi pe Cain. Sunt pregătită să ucid pentru a-mi asigura fericirea. Sunt pregătită să-l opresc pe Cain şi să apăr omenirea din mâinile sale. Dean se afla în camera sa şi contempla sabia care îmi dă fiori. Simţeam că ceva este în neregulă cu semnul lui Dean. Atât el cât şi sabia erau mult prea puternice pentru a fi controlate de un simplu om. Dean trebuie să scape cât mai repede de el. Am trecut prin prea multe pentru a-l pierde din cauza unui semn stupid şi a unei profeţii idioate. Atât eu cât şi Dean suntem atraşi de întuneric, iar sabia l-ar putea transforma în ceea ce urâm cel mai mult. 

- Sam este în maşină. Mergem şi noi? 

- Sigur, îmi răspunde parcă scos din transă. 

- Poate ar trebui să ascundem sabia până când îl vom vedea pe Cain.. 

- NU ! 

Dean îmi opreşte mâna cu o viteză incredibilă şi mi-o strânge până ce amorţeşte. Ştiam eu că ceva nu este în regulă în legătură cu semnul şi sabia. Sper ca planul lui Cas va funcţiona. Nu îmi este frică de un Dean criminal. Dacă mă răneşte, îl rănesc. 

- Opreşte-te! spun şi îmi trag mâna înapoi. 

- Scuze... eu nu am vrut să fac asta. Pur şi simplu sunt îngrijorat pentru ce se va întâmpla. 

- Ştiu că ai multă presiune pe umeri, dar ne vom descurca, îţi promit! 

- Ştiu că tu te vei descurca. 

- Amândoi ne vom descurca! 

Îl sărut pe frunte, apoi îl las singur şi mă deplasez spre maşină. Castiel se îndrepta spre mine cu paşi grăbiţi. 

- Sper că planul cu îndepărtarea semnului a rămas valabil! 

- Sigur, va fi prioritatea no1 după Cain. Nu mai avem timp de discuţii, Cain l-a atacat pe Crowley. A venit momentul.