The Hunter and the Huntress

I believe that children are our future

Capitolul 63

- Mă sperii, Kat. Ce s-a întâmplat? Ţi-a făcut Cain ceva? Jur că îl ucid chiar acum !
- Nu, nu mi-a făcut nimic..încă.
- Ce vrei să spui?
- Uite, e important şi ne va schimba viaţa. Vreau să zic, ne va schimba radical.
- Ce e cu tine? Vrei să mor aici? Spune-mi ce ai păţit!
- Nu ţipa la mine!! Ştii că nu-mi place să mă supun cuiva!
- Nu am ţipat, Kat. Ce se întâmplă cu tine? Mă întreabă Dean care a devenit neliniştit, iar eu nu făceam decât să trag de timp şi să mă neliniştesc. După cererea în căsătorie, nu credeam că va trebui să mai fac faţă unei surprize aşa de mari. La dracu, trebuie să mă calmez şi să-i spun. Are dreptul să ştie, mai ales în momentul acesta. Trebuie să-i spun ceva pentru că se holbează de 2 minute la mine şi eu nu am scos un sunet.
- Sunt însărcinată ! Arunc eu bomba şi apoi îmi acopăr faţa cu mâinile pentru a nu vedea reacţia lui Dean. Tot ce făcea era să se holbeze la mine, ca şi cum ar fi fost o statuie. Oh, este nefericit! Ştiam eu că trebuia să tac.
- Spune şi tu ceva! Strig eu la Dean, iar el tresare scos din transă.
- Cum....
- Chiar nu ştii cum s-a întâmplat? Întreb sarcastică.
- Voiam să te întreb cum procedăm. Asta încurcă total lucrurile. Dacă află Cain...Trebuie să te ţin departe de el.
- Cain deja ştie. M-a ameninţat deja că-mi va face un avort dacă nu-l accept. Mă gândeam...că poate nu va fi nevoie să-l facă el.
- Nu vrei copilul? Mă întreabă şocat.
- Nu sunt mama anului şi este cel mai nepotrivit moment, aşa cum ai spus. Avem tot timpul din lume.
- La naiba nu. Dacă mor, nu vom mai avea nimic. Măcar el să rămână. Plus că va arăta incredibil de bine la ce părinţi arătoşi va avea.
- Vrei să spui că tu chiar îţi doreşti copilul ăsta?
- Dumnezeule, cum să nu mi-l doresc? E cel mai bun cadou pe care putea cineva să mi-l facă ! Cum să nu-mi doresc un copil?
Dean mă îmbrăţişează şi mă ia pe sus, apoi mă sărută cast pe buze iar eu sunt luată total prin surprindere. El chiar îşi doreşte copilul ăsta! Visez.. sigur visez.. trebuie să fie un vis!
- Kath? Eşti bine? La dracu, încă sângerezi...
- Sunt bine. Mă voi vindeca. Jumătate demon, ai uitat ?
- Ok. Ce vom face acum?
- Nu ştiu. Nu mă aşteptam să vrei acest copil. Nu credeam că va apărea tocmai acum. Nu vreau să-l cresc fără tine. Am crescut fără mamă, habar nu am ce trebuie să fac.
- Relaxează-te, bine? Sunt aici cu tine şi te iubesc şi îl voi iubi şi pe el indiferent de ce se va întâmpla. Atâta timp cât sunt în viaţă nimic nu-ţi va face rău.
- Am nevoie de tine. Pot să lupt cu Cain, să mă ascund întreaga viaţă şi să omor toate creaturile pe care le întâlnesc, dar nu mă pune să mă descurc singură cu un copil.
- Te asigur că totul o să fie bine. Îl eliminăm pe Cain şi ne vom aşeza o perioadă la casa noastră. Poate că în Chicago sau.. L.A. Sau în Miami...
- Gata cu vânătoarea ?
- Tu mai mult ca sigur vei termina cu vânătoarea, iar eu trebuie să te supraveghez ca să nu faci ceva nebunesc.
- Dar.. să ucid creaturi e ceea ce ştiu să fac cel mai bine..
- Ştiu, şi-mi pare rău pentru asta. Adică ştiam că se va întâmpla şi asta, dar..
- Eu nu fac muncă de birou! Este doar momentan. După mă întorc şi lovesc ceva.
- Compania tatălui tău este cea mai bună idee până-mi găsesc de lucru. Şi dacă nu o să mai fiu, te vei putea întreţine.
- Să mori nu este una din variante. Dacă mori,te voi urma.
- Nu spune prostii! Măcar acum dacă mor las ceva în urmă înafară de o inimă frântă.
- Nu. Acum ai pentru ce trăi. Ai un motiv în plus să-i rupi fundul nenorocitului. Vreau să-i folosesc craniul ca ornament în sufragerie!
- Îţi dai seama că vom creşte un copil, nu?
- Nu-mi mai spune..
- Te vei descurca, ok? Te voi ajuta. O să fii o mamă bună, te asigur.
- Ce ştim noi înafară de vânatul creaturilor supranaturale?
- Copilul nu va ajunge vânător. Nu vreau să treacă şi el prin ce trecem noi.
- Eu zic să-l lăsăm să aleagă singur ce vrea să facă. Este cel mai drept lucru.
- O să fie băiat sau fată ?
- E prea mic ca să ne dăm seama.
- Nu contează ce este atâta timp cât va ştii să se lupte la fel de bine ca noi.
- Deja ne facem prea multe planuri pentru viitor. Trebuie să scăpăm de Cain mai întâi şi după vom vedea, bine?
- Nu vreau să te pun în pericol. Aş fi mai fericit dacă te-ai ascunde.
- Nu renunţ şi nu te abandonez. Suntem parteneri, bine?
- Dar pentru orice eventualitate..
- Merg cu tine şi punct ! Acum sunt şi mai determinată să-l ucid pe nenorocitul ăla.
Dacă Cain crede că se poate atinge de mine sau de copilul meu se înşeală cu desăvârşire. Toţi cei care vor răul familiei mele vor muri de mâna mea. Primul lucru pe care l-am făcut după ce am aflat surprinzătoarea veste a fost să-mi fac un abonament la sală. Nu voi permite să mă îngraş absolut deloc sau să mănânc necontrolat. Felicity şi cu mine am găsit deja un nutriţionist care să se ocupe de dieta mea. Faptul că sunt pe jumătate demon mă scuteşte de toate stările specifice. Cred că multe viitoare mame m-ar invidia pentru asta. Sper ca partea demonică să mă ajute şi la naştere. Tot ce am nevoie este ca Dean să-mi fie alături. Dacă sunt cu el, simt că am puterea să trec peste orice. Nu ştiu cât de bună aş fi ca mamă. Sunt foarte strictă, chiar dacă nu-mi place să respect regulile. Am un caracter nervos, mă enervez uşor şi nu am avut parte de dragostea mamei din cauza morţii timpuri. Ştiu totuşi cum ar putea creşte un copil fără să audă despre vânătoare. Chiar dacă nu vreau să-l implic în problemele supranaturalului, eu nu îi voi ţine secret acest aspect. Are dreptul să ştie adevărul şi să ia propriile decizii pe care i le voi respecta. Nu vreau totuşi să fie un tocilar. Voi lua o pauză lungă de la vânătoare. Oare sunt pregătită să las adrenalina şi să mă aşez la casa mea?

(Perspectiva lui Dean)

Gândul că voi deveni tată mă frământă încontinuu. Până acum îmi era indiferent dacă muream sau nu. M-am căsătorit cu femeia pe care o iubesc şi am încercat toate tâmpeniile la viaţa mea. Nu pot spune că am trăit degeaba. Am călătorit, am salvat oameni şi am omorât creaturi malefice şi supranaturale. Pe ultima sută de metri mi s-a oferit un motiv pentru a trăi: copilul meu. Cum aş putea să mor fără să-l văd şi să-l ţin în braţe? Cum aş putea să mor fără să-l învăţ să se joace, fără să-l iau de la şcoală sau fără să beau prima bere cu el? Trebuie să trăiesc pentru el şi pentru Katherine. Cei doi sunt familia mea acum şi nu vreau să o pierd. Oare ce nume îi voi alege? Chiar dacă tatăl meu s-a comportat ca şi cum aş fi fost soldatul lui, ştiu cum aş vrea să mă comport cu copilul meu. Am învăţat de la Sam, care ar putea câştiga titlul de tatăl anului. El şi Castiel au aflat vestea de la Katherine. Era în culmea fericirii şi ne-a felicitat de o mie de ori, ca şi cum vestea l-ar fi vizat pe el. Abia aştept să văd ce minunăţie va ieşi din mortala combinaţie Dean şi Katherine. Nu m-ar mira dacă ar ştii deja să se lupte. Să mă aşez la casa mea este ceva ce aştept de mult timp şi probabil că tata este mândru de mine în acest moment. Singurul care a rămas neanunţat este Bobby.

- Hei, bătrâne!
- Dean? Deja mă suni? Să nu-mi spui că ai terminat deja...
- Vreau să-ţi cer o favoare destul de mare.
- Orice pentru tine.
- Am nevoie să vii aici. Dacă mor şi Cain învinge, vreau să o iei pe Kat şi să fugiţi. Vreau să-mi promiţi că vei face asta.
- Dacă Kat nu vrea, nu mă pot opune. Soţia ta este o adevărată leoaică. Îşi va da duhul lângă tine dacă este necesar.
- Ştiu că ar face-o, dar nu are voie. Trebuie să-mi promiţi că o vei scoate cu orice preţ din mâinile lui Cain.
- Sigur, dar de ce ţii aşa de mult să o controlezi?
- Pentru că voi deveni tată, Bobby. Şi dacă mor, ştiu că Kat nu-l va păstra. Dar eu vreau copilul indiferent de situaţie. Vreau să o legi dacă de asta depinde siguranţa ei şi a copilului.
- Dumnezeule, aş bea pentru voi dacă nu aţi fi aşa nenorociţi. O să am grijă de copil ca şi cum ar fi al meu, îţi jur! Kat o să fie în siguranţă şi mă va asculta. Sunt singurul pe care îl va asculta.
- Mulţumesc, Bobby. Eşti ca un tată pentrh mine, ştii ?
- Mi-am dat seama, Dean.
Închid şi mă alătur grupului: eu, Kat, Cas şi Sam erm cei care trebuiau să salveze întreaga planetă din mâinile unui cavaler al Iadului. Acum, familia s-a mărit şi avem un motiv în plus să câştigăm.

- Vrei să-ţi spun sexul copilului?
- Îţi poţi da seama? Îl întreb eu pe Cas.
- Da, cred. Oricum copilul nu va fi pe jumătate demon. Se va naşte complet normal. Este bine, sănătos şi să sperăm că va rămâne aşa. Rănile lui Kat se vindecă mai repede, ca şi cum corpul ei ştie că trebuie să protejeze copilul. Cred că nu va fi în pericol dacă va participa la luptă.
- Eşti sigur? Îl întreb eu pe Cas, iar el aprobă.
- Deci, este băiat sau fată? Întreabă Katherine nerăbdătoare.