The Hunter and the Huntress

Ashes to Ashes

(Perspectiva lui Dean)

Am primit o grămadă de apeluri de la Sam în ultima săptămână, dar nu i-am răspuns. Am vorbit pe furiș cu Jessica, care mi-a spus că el s-a întors acasă, dar este supărat că nu-l las să mă ajute. Jess mi-a mulțumit din tot sufletul și mi-a urat sănătate mie și lui Katherine. 

- Deci... unde mergem acum? Mă întreabă Kath 

- Castiel vrea să ne întâlnim. Are ceva să ne spună. 

- De unde ştii? 

- De când m-a salvat din Rai avem o legătură telepatică. Îi aud vocea din când în când. Şi nu am mai fost la toaletă de o săptămână din cauza teleportării sale idioate. Data viitoare o iau pe jos. 

Katherine râde, apoi sunt obligat să frânez brusc, deoarece Castiel se afla în mijlocul străzii. Ies din maşină furios şi am o senzaţie de deja-vu. 

- La dracu, Cas! Ce cauţi în mijlocul drumului, omule? strig eu supărat

- Te-ai gândit la mine şi am apărut, se explică îngerul. 

- Glumeşti? Cred că trebuie să stabilim nişte reguli legate de citirea gândurilor! 

- Stai liniştit, nu voi spune nimic legat de Katherine! 

Kath se uită la mine confuză, iar eu îmi acopăr faţa cu palmele. 

- Nu avem timp de reguli. I-am pierdut urma lui John în Iad. Dacă a fost descoperit este ca şi mort, iar noi nu vom obţine nicio informaţie. 

- Tata a dispărut în Iad? Oh, perfect ! strig nervos.

- Nu mă pot duce să-l iau, deoarece mă vor captura şi pe mine imediat. Am nevoie de voi. 

- Ne trimiţi şi pe noi în Iad? întreb nervos

- Nu. Mă trimite doar pe mine, răspunde Katherine indiferentă. Eu sunt pe jumătate demon, iar aceştia nu-şi vor da seama. Îl voi aduce pe John şi pe sora mea. Genial, plan. 

- Nu... trebuie să fie şi o altă cale! spun supărat. Mă întorc spre Katherine şi îi iau faţa în mâini. Nu te voi pierde şi pe tine! 

- Nu mă vei pierde, Dean! Îţi promit. 

-Cuvintele nu valorează nimic. 

Katherine îşi scoate din buzunar cheile maşinii sale speriate, un Porsche roşu pe care-l iubeşte aproape la fel de mult cum o iubesc eu pe Impala. 

- Mă voi întoarce pentru asta. 

Katherine se duce spre Castiel, dar o prind de braţ şi o întorc sărutând-o pasional. Ea îmi zâmbeşte şi după îşi continuă drumul spre înger. Peste câteva clipe eu mă trezesc singur cu un sentiment de regret ce-mi frământă gândurile. Ce se va întâmpla cu Katherine? Dar tata? 

(Perspectiva lui Katherine) 

Gândul de a merge în Iad mă nelinişteşte. Castiel mi-a explicat că şi Iadul are mai multe feţe, precum 
Raiul. Acesta va încerca să mă lase cât mai aproape de centrul acestuia. Cas mă teleportează şi mă trezesc singură într-o casă care seamănă cu cea în care locuiam înainte ca tata să moară. Mă întreb unde i-a ajuns sufletul. Ies din casă şi mă las ghidată de simţuri. Partea mea demonică ştie exact prin ce locuri trebuie să o ia. Tot ce puteam vedea este curtea casei mele înconjurată de o ceaţă groasă. M-am dus în spatele casei, unde ştiam că există pivniţa. Eram atrasă de locul acela, aşa că am deschis-o. Era plină cu... sânge. Parcă era o intrare într-o mare subterană de sânge. Nimic nu mă sperie, aşa că m-am scufundat în lichidul roşu. Proastă decizie, deoarece am simţit cum sunt trasă cât mai la fund. Nu după mult timp, mi-am pierdut cunoştiinţa, deoarece nu puteam să ies la suprafaţă. Mă trezesc pe jos cu două persoane uitându-se ciudat la mine. Prin două persoane, vreau să zic demoni.