The Hunter and the Huntress

As Above so Below

Capitolul 27 - As above so below 

(Perspectiva lui Katherine) 

- Ce ai făcut ?? strig eu spre Katherine, imediat după ce am auzit sunetul de împuşcătură. 

- Singurul lucru care-mi stă în cale sunteţi voi, viermilor! După ce vă voi ciopârţi, pământul va fi noua noastră casă. 

- Nicio şansă! spune Castiel. 

- Şi cine sunteţi voi ca să mă opriţi ? întreabă Lilith

Nori negri se abat asupra noastră cu mişcări extrem de rapide. Atunci când se apropie, îmi dau seama că nu sunt nori sau ceaţă, ci demoni. O grămadă de demoni pătrund pe ferestrele sau uşile vecinilor, posedându-i. Toţi se îndreaptă spre Lilith. 

- Armata mea deja se formează. Unde este a voastră? întreabă Lilith în batjocură. 

- Fugi, în casă, Katherine. O voi încetini pe Lilith, îmi şopteşte Castiel. 

Dau din cap afirmativ şi fug spre casă, deoarece nu aveam nicio armă la mine, iar demonii se strângeau cu zecile în spatele lui Lilith. M-am uitat în urmă cu milă la Castiel. Ştiam că nu este o idee bună să-l las singur pe Cas cu atâţia demoni. El doreşte să se sacrifice pentru ca noi să câştigăm, dar este puţin probabil să se întâmple asta. 

În casă, Dean împuşca de zor demoni cu pistolul său de sare. Nici măcar o exorcizare în masă nu cred că ar fi funcţiona. Îmi iau cuţitul special şi amândoi ieşim din casă, deoarece eram depăşiţi numeric de demoni

(Perspectiva lui Dean) 

Erau cam 50 de nenorociţi de demoni în spatele meu, iar eu nu puteam să-i fac nimic ca să-i opresc. Nenorociţii îmi voiau capul. Unde sunt idioţii de îngeri când au nevoie de ei?? Am luat-o de mână pe Katherine, iar aceasta nu s-a opus, şi am fugit spre ieşire. Gloanţele de sare erau pe terminate, iar Kath nu a putut să doboare decât 10-15 demoni. Când am ieşit din casă, am văzut-o pe Lilith cum îl bătea măr pe Castiel. Acesta şi-a folosit puterea şi a nimicit în jur de 100 de demoni. Era epuizat, dar puterea sa nu a fost deloc suficientă pentru a o omorî şi pe Lilith. Aceasta a început să se lupte corp la corp cu el şi îl dovedea. Am împuşcat-o direct în piept, iar aceasta şi-a încetat asaltul, depărtându-se de corpul lui Castiel. Demonii se regrupau. 

- Crezi că armata mea este formată din 100 de demoni? Nu am venit nici cu o zecime din ea! strigă Lilith la noi. Ochii săi s-au înnegrit complet şi s-a repezit spre noi. Aceasta lupta atât cu mine cât şi Katherine. Ne lovea cu putere şi îşi folosea reflexele supranaturale. Lupta era în favoarea ei şi asta mă enerva cumplit. Eram epuizat şi copleşit de toţi demonii care atacau. Bobby a venit şi el înarmat şi pregătit de luptă, dar demonii erau mult prea mulţi. Castiel încă se lupta, chiar dacă puterile îl părăseau şi ajungea să primească mai mulţi pumni. Întregul cer s-a luminat, şi am fost nevoit să-mi acopăr ochii din cauza strălucirii. Pământul s-a cutremurat puternic de câteva ori şi am realizat că suntem loviţi de ceva.. Îngerii cădeau ca nişte comete pe pământ, zguduindu-l şi evaporând fiecare demon. Lilith îşi strângea maxilarul nervoasă. Îngerii căzuţi şi-au scos săbiile şi au început să omoare demonii cu uşurinţă. Rafael a apărut şi el, având sabia în mână. Eu şi Katherine ne-am retras, iar Bobby l-a adăpostit pe Castiel. 

- Demonii vor poseda fiecare persoană după acest pământ, iar noi vom fi nevoiţi să o ucidem. Acesta este sfârşitul, Dean. Acesta este destinul. 

- Nu! Ţip eu. Încă mai putem să împiedicăm asta. Lilith trebuie ucisă cât mai repede. Ea este cea care controlează demonii. 

- Lilith a omorât fiecare înger cu care s-a luptat, adaugă Rafael. 

Peisajul era unul incredibil. Îngeri căzuţi şi demoni care se luptau şi se omorau între ei, costumaţi în oameni. Noi suntem doar costume de război. Înghit în sec când mă uit la Lilith şi la uşurinţa cu care se fereşte şi ucide îngeri. Rafael intră şi el în luptă cu Lilith. Eu ucid fiecare demon care se apropie de noi. Lupta dintre Lilith şi Rafael părea fără final. Cei doi se fereau de atacuri, parcă anticipându-şi mişcările unuia altuia. Rafael era un arhanghel şi un foarte bun luptător. Mişcările sale şi loviturile puternice o epuizau pe Lilith. Un arhanghel nu moare la fel de uşor ca un înger obişnuit, mi-a spus Castiel. Lilith era pe jos, copleşită de Rafael, dar când acesta a vrut să o străpungă, Lilith şi-a înfipt sabia în abdomenul arhanghelului. Acesta s-a evaporat, iar Lilith a surâs. Parcă durerea lui Rafael îi refăcea puterile. 

- Dacă un arhanghel nu m-a putut învinge, cine ar îndrăzni să o facă ? strigă Lilith în exataz. 

- Eu, răspunde o voce groasă şi calmă. 

Cel care îndrăzneşte să-i răspundă, este un bărbat de 50-55 de ani, cu păr negru scurt şi barbă la fel, mediu de înălţime şi într-un costum negru complet. Lilith părea surprinsă, şi mi-am dat seama că este vorba de Crowley, Regele Iadului. 

- Iartă-mă, scumpo! Dar Iadul este Imperiul meu, spune Crowley calm. 

- Este? Chiar este? Nu ai făcut altceva decât să tânjeşti după Purgatoriu, după o poveste tâmpită spusă de muritori. Îţi este frică să înfrunţi îngerii, îţi este frică de cineva mai bun ca tine. Demonii sunt violenţi, sadici, nu oameni de afaceri! Iadul este un loc al groazei, nu Casa Albă! scuipă Lilith cuvintele. 

Crowley îşi pierde imediat calmul, iar mă înfioară până şi pe mine. Din câte am văzut şi auzit, tipul este un manipulator de succes şi nu se foloseşte foarte mult de violenţă. Acum s-a dus cu rutina zilnică. 

- Nu este Iadul un loc al groazei? strigă Crowley în timp ce ochii săi devin roşii complet, mult mai înfiorători decât restul demonilor. Nu sunt suficient de violent? ţipă Crowley, iar Lilith este aruncată ca o rachetă şi trece prin mai mulţi pereţi. Este cineva mai bun ca mine? continuă demonul pe acelaşi ton,  strângându-şi pumnul, iar toţi demonii pe care-i puteam vedea îngenuncheau de dureri. Nu sunt sadic? continuă el şirul de întrebări, în timp ce toţi demonii au fost decapitaţi, apoi pieptul lor s-a deschis până la os. 

Aveam un nod în gât şi probabil că aş fi vomat ceva timp dacă aş fi mâncat ceva. Demonii distruşi s-au evaporat, iar Lilith se îndreaptă spre Crowley. 

- Vei pierde, Crowley!!! Veţi pierde cu toţii! zbieră Lilith, iar pe mine simt cum mă ia un somn mortal şi instant. 

(Perspectiva lui Katherine)

Mă trezesc în curtea unei case străine. Lângă mine stătea Crowley, care-şi acoperea faţa cu mâinile. 

- Ştiam că a fost o idee proastă să vă las în viaţă, spune Crowley fără să se uite la mine.

- De ce nu ţi-ai omorât urmaşii? Eşti un demon, nu poţi să-mi spui că ai sentimente. 

- Nu am sentimente. 

- Atunci de ce ai făcut-o? Ştiai de profeţie, nu?

- Am aflat prea târziu de ea. Răul era deja făcut.

- Copilul tău era uman.. tu l-ai transformat în demon. 

- Drăguţă, ascultă-l pe stră stră stră stră stră... (n ori) stră stră bunicul tău: dacă eşti pe jumătate demon, nu înseamnă că înţelegi demonii sau că eşti unul ca ei.

- Unde suntem? 

- Lilith pierde bătălia şi se va folosi te orice armă ca să vă omoare. Să nu te încrezi niciodată în ea. 

- De ce mă ajuţi?

- M-am crezut în cine nu trebuia şi nu vreau să faci şi tu la fel. 

- Îţi pasă de mine? întreb eu surprinsă. 

- Normal că nu. Mi-am ucis jumătate din populaţia Iadului, crezi că mă simt bine?

Crowley nu aşteaptă răspunsul meu şi dispare într-un nor roşu.