The Hunter and the Huntress

Every Mother's Son

(Perspectiva lui Dean)

Atât eu cât şi Katherine eram rupţi de oboseală. Faţa îmi era plină de sânge şi transpiraţie, iar mâinile nu mi le mai simţeam deloc. Singurul lucru de care aveam nevoie acum este un duş. Nici Katherine nu arăta mai bine decât mine: părul ei perfect era acum ciufulit şi murdar, avea urme de vânătăi pe spate şi umeri, iar piciorul şi l-a luxat. Am ajutat-o să se deplaseze până am ajuns pe canapeaua motelului. NE aflam la jumătate de oră de Florida, unde ne-am bătut cu un schimbător ce a luat forma lui Bruce Lee. Tipul i-a copiat fiecare mişcare şi nici chiar noi nu am putut face faţă. Într-un final i-am dat foc nenorocitului. Cred că am făcut ore pe drum, deoarece mă durea şi să conduc. Am lăsat-o pe Katherine pe canapea, apoi m-am dus la baie să-mi fac un duş rece. Mi-am îndepărtat sângele şi transpiraţia de pe corp, iar apa rece mi-a relaxat rănile fierbinţi. Am ieşit de la duş simţindu-mă mai bine, apoi am luat câteva calmante pe care i le-am oferit şi lui Katherine. Medicamentele şi-au făcut imediat efectul, iar durerea nu mai era insuportabilă. Am ajutat-o pe Kath să urce scările până la baie şi am închis uşa, lăsând-o să-şi facă nevoile. Oricât de mult mi-ar surâde un duş cu ea, se simţea mai rău decât mine, iar sexul în duş este complicat. 

(Perspectiva lui Katherine) 

Mi-am dat jos hainele murdare şi m-am băgat sub jetul de apă rece. Faţa nu-mi era foarte afectată de lovituri, dar spatele şi umerii erau verzi din cauza vânătăilor. Dean a fost pocnit şi lovit de mai multe ori, în timp ce eu am fost trântită şi am zburat prin mai mulţi pereţi. Cel mai rău mă doare piciorul stâng pe care l-am luxat. Pastilele lui Dean au început să-şi facă efectul, iar până să termin duşul nu mă mai durea spatele. Am şchiopătat până la oglindă şi am rămas surprinsă când am văzut că umerii nu mai erau atât de vineţi. Presupun că gena de demon mă face să mă vindec mai repede decât este omeneşte posibil. M-am îmbrăcat cu o pereche de pantaloni scurţi negri şi un tricou albastru electric lărguţ. Dean s-a schimbat doar într-o pereche de pantaloni scurţi, lăsându-şi muşchii şi abdomentul bine definit la vedere, împreună cu multiplele sale răni. Am încercat să căbor scările, dar el a venit şi m-a luat în braţe ca o mireasă şi m-a aşezat pe canapea pentru a-mi bandaja piciorul. Chiar dacă treaba noastră este doar să vânăm creaturi supranaturale, am devenit pricepuţi în mai multe domenii, cum ar fi medicina. Piciorul nu mai era aşa de umflat, semn că şi el se vindecă mai repede. Nu puteam să-mi iau privirea de la Dean, care îmi trata fiecare rană, oricât de mică părea. 

(Perspectiva lui Dean) 

O vedeam cu coada ochiului pe Katherine cum se holbează la mine şi la corpul meu. Ea mirosea a trandafiri, iar eu a mentă proaspătă. Pe chip îmi apare un zâmbet şiret, iar după ce îi termin de tratat rănile, îi pun mâinile pe talie şi o pun peste mine. Ea îmi răspunde imediat la gest, aplecându-se şi sărutându-mă flămând. Îmi mângâie şi sărută fiecare rană, făcându-mă să mă simt aproape vindecat. Tricoul său zboară prin cameră, iar eu mă întorc peste ea, sărutând-o sălbatic şi plimbându-mi mâinile pe spatele ei gol şi rănit. Cineva ciocăne la uşă, iar noi sărim ca arşi din pat. Katherine nu-şi găseşte tricoul pe care l-a aruncat în cameră, aşa că i-l dau pe al meu, care îi vine ca o rochiţă gri. Mă amuz puţin de ea, apoi deschid uşa, nu înainte să-mi pregătesc pistolul cu sare. În faţa uşii stătea un Sam supărat cu ochi strălucitori şi îngrijorat. Am lăsat imediat jos pistolul şi când voiam să-l salut, mi-a tăiat elanul. 

- Unde esta tata, Dean ? 

- Ăh.. Salut şi ţie, Sam! Credeam că eşti în luna de miere cu Jessica.

- Luna de miere s-a terminat când am aflat că tata este mort. 

- Poftim? Cine ţi-a zis asta? 

- Bobby. 

- Ce? Ce a fost în capul lui când ţi-a spus asta? strig eu nervos. 

- De ce m-ai minţit? De ce nu mi-ai spus de Poarta Iadului? De ce nu mi-ai spus că tata are probleme serioase? 

- Şi ce voiai să fac, Sam? Să-ţi stric nunta cu veştile astea? Te-ai lăsat de vânătoare acum mult timp. Nu credeam că este treaba ta.

- Tot ce ţine de familia Winchester este treaba mea! Ce a fost în capul tău să mă minţi? Cum a murit tata? 

- Tata nu a murit, Sam. E doar complicat. 

- Nu, nu este. Tu eşti un mincinos. 

- Tata nu ar fi vrut să te bag în asta. Nici pe mine a nu vrut. 

- Băieţi, terminaţi şi nu mai ţipaţi unul la altul! spune Katherine supărată. 

- Oh, deci Dean se culcă cu tine, iar tata zace nu ştiu prin ce parte a Americii? Da, văd că vă pasă foarte mult de el. 

- Sam, nu ştii ce se întâmplă cu adevărat aici. Am vrut doar să te protejez, iar tata nu este mort, ok? Bobby ţi-a spus nişte tâmpenii. 

- Deci nici îngerii nu există, nu? 

- Ce?! Dumnezeule, o să-l bat pe bătrânul acesta! 

- Pentru că nu este un mincinos la fel de bun ca tine? 

Sam era foarte supărat pe mine şi îngrijorat. Am încercat să-l calmez şi să-i povestesc ce s-a întâmplat cu adevărat. I-am povestit de Castiel, de tata în Iad şi de Poarta Iadului, care dacă ar fi sigilată pe veci, viaţa noastră ar fi mai uşoară. I-am spus că ne-am băgat în ceva mai mare decât noi toţi şi despre profeţie. Nu am putut să-i spun doar pe jumătate, deoarece este fratele meu şi are dreptul să ştie ce se întâmplă. Katherine i-a spus că sora ei este pe jumătate demon, dar nu i-a zis şi că familia Pierce se trage din Regele Iadului. Asta ne-ar fi stricat relaţia şi probabil că el nu ne-ar mai fi dat binecuvântarea. A procesat cu greu toate informaţiile, dar s-a simţit uşurat că tata nu a murit. Pentru el ar fi fost cel mai greu, deoarece ultima dată când el a vorbit cu tata s-au certat monstru. De când a plecat la facultate, Sam nu a mai dat ochii cu tata. 

- Vreau să vă ajut, spune Sam serios. 

- Ce? Nu ai auzit ce am discutat? Tata s-a băgat în asta ca să mă ajute să scap de viaţa de vânător. Vrei să te omoare când se întoarce? 

- E vorba de război, Dean! Risc să-l pierd şi pe el, dar şi pe tine. Dacă eşuează? Dacă începe războiul iar tu va trebui să stai în linia 1? 

- Va avea cine să aibă grijă de mine, iar eu o iau de mână pe Katherine. 

Sam  părea surprins când a văzut gestul. A zâmbit scurt pentru a înviora situaţia, apoi a am adăugat: 

- Mama nu a vrut niciodată să fim vânători, iar tata nu vrea decât să-i respecte dorinţa. De tine ar fi fost cea mai mândră. 

- Scuteşte-mă! Mama a fost vânător, iar gena se transferă la următoarea generaţie. Nu ne putea ascunde asta. Vreau să ajut. Veţi avea nevoie de tot ajutorul posibil.

- Ai o familie.. Jessica este soţia ta! 

- Şi tu eşti cu Katherine. 

- Dar noi suntem amândoi vânători şi suntem băgaţi până în gât în asta. Tu poţi scăpa. 

- Nu. Aleg să lupt pentru familia mea. Am fugit de prea multe ori. E vremea să fac şi eu ceva pentru tata şi pentru voi. V-am dezamăgit de prea multe ori. Jessica nu ar fi mândră de mine dacă mi-aş lăsa familia singură să moară atâta timp cât eu pot să fac ceva. 

- Eşti sigur că vrei să faci asta? întreabă Katherine

- Da ! 

- La dracu, Sammy! Mă faci să-mi calc pe suflet! 

- Ştiu că vrei să mă protejezi, dar sunt adult. Şi-mi iau propriile decizii. 

- Se pare că the  Winchester familly is back in business.