The Hunter and the Huntress

The Hunter and The Past

Capitolul 52

(Perspectiva lui Dean)

Tocmai mă întorceam de la o vânătoare de djini. Era aproape 4 dimineaţa iar eu eram frânt de oboseală. Am intrat în bar şi mi-am luat o bere pentru a mă răcori. Aveam nevoie disperată de un duş şi muream de foame. Hainele îmi erau pătate de sânge, iar cheful meu de viaţă era la pământ. Aproape că-mi venea să mă aşez pe masa de biliard şi să dorm acolo. O siluetă blondă mă apasă pe umeri şi mă întoarce energic.

- Arăţi ca dracu, Dean!

- Mulţumesc, mormăi eu neştiind ce naiba mi-a spus.

- Nu vrei să iei o pauză deloc ?

- Lumea are nevoie de mine.

- Eşti adormit, beat şi prost. Cum de am fost de acord să rămâi aici ?

- Pentru că sunt irezistibil.

- Nici măcar tu nu te crezi. Hai, să mergem să-ţi facem un duş.

Jo mă ridică şi eu mă sprijin pe ea. Ne îndreptam spre ieşirea din bar, dar eu mă întorc cu faţa la ea şi o sărut ca şi cum aş fi aşteptat o veşnicie pentru momentul acesta. Ea îşi dezlipeşte buzele de ale mele şi pentru prima dată o las fără replică pentru puţin timp.  Mă priveşte confuză, apoi mă conduce iar spre casă fără să spună nimic despre incident, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic niciodată.

- Haide, ai nevoie de un duş rece.

- Doar dacă vii şi tu.

- Sigur. Tu vei sta în cadă iar eu la etajul de sub tine.

Până la urmă încetez să o tachinez, îmi fac duşul şi mă culc. Dimineaţă am avut o durere de cap, dar imediat s-a remediat după ce am văzut-o pe Jo purtând doar un halat şi gătind clătite. Părul său blond era proaspăt spălat, iar gelul ei cu aromă de vanilie se simţea în toată încăperea. Probabil că nu s-ar fi aşteptat să mă trezesc aşa de devreme.

- Bună dimineaţa, blondino.

- Ce glume despre blonde mai ai în dimineaţa aceasta ?

- M-am lăsat după ce aproape mi-ai spart nasul când am glumit ultima dată.

- Bună alegere, Dino. Azi îţi iei liber.

- Liber ? De la ce ?

- De la vânătoare. Arăţi oribil şi m-am săturat să stau trează până dimineaţă aşteptându-te.

- Nu a zis nimeni că trebuie să mă aştepţi. Ţi-am spus că-ţi voi plăti în fiecare lună pentru cameră şi că nu există obigaţii între noi doi. Crede-mă, Jo. Nu sunt un adolescent care dă petreceri cu iarbă când tu nu eşti acasă şi nu mi-aş bate niciodată joc de tine. Nu sunt o responsabilitate pentru tine. Eu sunt cel care ar trebui să-şi facă griji pentru tine.

- Cum să nu-mi fac griji pentru tine dacă arăţi ca o epavă ? Ştiam că eşti un vânător dedicat, dar ceea ce faci tu e sinucidere curată.

- Îmi pare rău.

- Ar trebui, spune ea dur.

- Îmi pare rău pentru seara trecută şi pentru sărut. Nu eram în apele mele şi nu vreau să te simţi prost din cauza asta.

- Crezi că m-am supărat pentru un simplu sărut ? Şi eu am făcut o grămadă de prostii la viaţa mea, dar niciodată nu mi-am cerut scuze pentru nimic.

- Mă bucur că şi tu crezi asta.

Îi înconjor talia cu mâinile mele şi îmi lipesc buzele de ale ei. De data aceasta ea îmi răspunde la sărut şi îşi îmi prinde faţa sa în mâinile sale micuţe.