The Hunter and the Huntress

I'd Leave My Happy Home for You

(Perspectiva lui Dean)

Imediat după ce Bobby mi-a închis, m-am îmbrăcat şi m-am îndreptat spre maşină. Nu mă pot gândi decât la faptul că Bobby şi tata sunt în pericol. El nu mi-ar fi dat telefon niciodată dacă nu era ceva important. Katherine mă urmează la fel de îngrijorată. Bobby este ca un tată pentru ea, iar John a fost lângă ea când tatăl ei a murit. Nu vreau să vorbesc despre ce s-a întâmplat între mine şi ea. M-am lăsat pradă sentimentelor, am arătat slăbiciune. Să fiu cu ea poate să fie cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat, sau cel mai rău. Şi ea este la fel de tăcută ca mine. Amândoi suntem orgolioşi şi ne gândim la binele persoanelor iubite prima dată. Conduc nebuneşte până în Kansas, iar la prima oră mă aflu în oraş. Prima dată mă duc la fosta casă a lui Bobby. Casa este un dezastru. Toate cărţile sunt pe jos, iar mobilierul răsturnat. Încerc să găsesc un indiciu legat de dispariţia celor doi. Nu găsesc nicio urmă de sulf. Katherine studiază activitatea paranormală, şi nu găseşte absolut nimic. Ţipetele pe care le-am auzit în fundal erau necunoscute. Probabil că Bobby şi tata au avut nevoie de ajutor. Mă duc la etaj să verific dormitorul. Era perfect aranjat, aşa cum obişnuieşte Bobby. Am găsit şi un portofoliu marcat cu o stea a lui David. Recunosc scrisul tatălui meu. Este legat de Poarta Iadului... Cred că Bobby şi tata au descoperit ceva mai important, iar demonii le-au luat urma. Iar portofoliul şi mă grăbesc spre Katherine:

- Am găsit ceva la etaj. Este scrisul tatălui meu şi e legat de Poarta Iadului.
- Este ciudat... mult prea ciudat, chiar şi pentru noi. Nu găsesc absolut nicio urmă de activitate paranormală, dar locul e devastat.
- Bobby a zis ceva despre îngeri la telefon.
- Îngeri?
- Nebunie, nu? Cred că ceea ce i-au atacat este de origine necunoscută.
- Sau poate.. chiar are legătură cu îngerii.
- Pe bune? Crezi în porcăriile cu îngeri?
- Tu nu crezi în Dumnezeu?
- Normal că nu.
- Dar există demoni, vampiri, vârcolaci, schimbători, cum să nu crezi că există şi Dumnezeu?
- Pentru că dacă ar exista un Dumnezeu sunt sigur că nimic din toate nenorocirile nu s-ar fi întâmplat! E o porcărie să crezi că există ceva bun, Pierce! Dacă Dumnezeu ar fi existat crezi că ar fi permis ca demonii să mişune liberi şi să comită atâtea crime? Crezi că tatăl tău ar fi murit?
- Nu-l amesteca pe tata aici. Tata şi-a căutat-o cu lumânarea, aşa cum o facem noi. A ştiut riscurile meseriei.
- Îngerii sunt doar poveşti de adormit copiii. Sunt poveşti care te fac să dormi mai bine noaptea. Katherine, ar trebui să ştii mai bine...
- Şi Bobby e nebun?
- Probabil. Sunt sigură că e logic ce ne-a spus. Probabil că Îngerul este un loc, sau are legătură cu dosarul pe care l-am găsit. Bobby ştie că venim după ei şi ne-a oferit indicii.

Katherine încearcă să nu se mai contrazică cu mine. Deschidem dosarul şi vedem numeroase poze cu un cimitir din Kansas şi cu o criptă care mi se pare cunoscută. Poarta Iadului se află pe pământ, iar deschiderea ei ar putea fi o catastrofă. Poarta eliberează toate sufletele din Iad, inclusiv cei mai vechi demoni şi toţi cei pe care i-am exorcizat în tot acest timp. Dacă Poarta va fi deschisă, toată munca vânătorilor va fi irosită. Partea bună este că un vânător de umbre a izolat poarta printr-un semn sfânt foarte bine gândit. O cale ferată în formă de pentagramă ce înconjură cimitirul. Se pare că demonii au eșuat în încercarea de a deschide poarte de o mulţime de ori. Ce i-ar putea determina acum să încerce iar? Caut ceva legat de Înger, dar nu găsesc absolut nimic. Pe un bileţel găsesc scris „Castiel 3pm - depozit" Tata avea o întâlnire în depozitul său de arme cu un tip pe nume Castiel. Ce numai mai este şi acesta?

- Cine crezi că este Castiel? Mă întreabă Katherine curioasă.
- Habar nu am. Nu am mai auzit de el.
- Cred că este un vânător de umbre
- Nu cred. Adică tata niciodată nu şi-a dat întâlniri în depozitul său de arme. Înafară de mine, el şi Bobby, nimeni nu ştie de el.
- Cred că şi Cas ştie acum de el.
- Cas?
- Ce? Castiel sună a nume pocăit...

Râd puţin la gluma ei, apoi ne îndreptăm spre depozit. Văd că devine încordată. În tot acest timp, mereu i-am dezvăluit câte ceva secret legat de familia mea. Se pare că Winchesterii sunt mult mai secretoşi decât cei din familia Pierce.

Am ajuns la intrarea în depozit. El se află într-o zonă abandonată din Lawrence, undeva la periferie. Ţin minte prima oară când am venit aici. Aveam 12 ani şi mă simţeam aşa de încordat. Tata nu mi-a zis niciodată că este mândru de mine, ci că pot mai mult şi că trebuie să fiu mereu puternic. Am crezut că nu va avea încredere în mine niciodată, până m-a adus în depozit. El colecţionează toate ciudăţeniile şi obiecte oculte sau folosite de vrăjitoare, djini, are până şi Cutia Pandorei acolo! Să aflu despre depozit e ca şi cum am descoperit cu adevărat lumea, ca şi cum am devenit bărbat. De atunci, tata a devenit şi mai exigent. Mi-a arătat lumea, mi-a arătat de ce trebuie să lupt, de ce trebuie să devin un adevărat soldat. A rămas intact. Toate obiectele au rămas în acelaşi loc, dar acum sunt prăfuite, semn că nimeni nu le-a folosit de ani buni.

- Deci asta este moştenirea Winchester.
- Te încântă?
- M-aş fi aşteptat la arme sau bani, sau o bucătărie. Nu credeam că locul acesta este un muzeu.
- Probabil că nu ştii multe din obiectele acestea.
- Ba da. Tata mi-a povestit de fiecare din ele. El l-a ajutat pe John. Şi eu am vânat cu tatăl tău.
- Hm... locul acesta nu a mai fost frecventat de câțiva ani. Cred că tata nu a ajuns niciodată la întâlnirea cu Castiel.
- Hei, uite!

Katherine se îndreaptă spre a doua cameră a depozitului. Toate obiectele sunt sparte, iar în mijloc se află o pecete ciudată. Toată camera arată ca după o bătaie serioasă. Să fie Castiel un demon? Presupun că de aici m-a sunat Bobby. Castiel e primul suspect în răpirea lor. Când îl voi găsi mă voi asigura că primeşte o mamă de bătaie. Katherine probabil că împarte aceleaşi gânduri cu ale mele. Un zgomot puternic se face auzit şi mă face să-mi pierd minţile. Toată camera începe să se cutremure, iar eu şi Katherine suntem la pământ. O lumină puternică apare în cameră. Nu pot să privesc nimic. E ca şi cum sunt orbit de albul ce mă înconjoară. Lumina începe să pălească, iar în locul lui stă un tip brunet cu ochi extraordinari de albaştri, îmbrăcat într-un costum şi pardesiu. Eu şi Katherine suntem muţi pentru câteva clipe. Nu am mai văzut aşa ceva niciodată. Katherine trage în el cu gloanţe cu sare, dar nimic. Le schimbă cu cele de argint, dar tipul nici că sângerează. Se îndreaptă spre noi, uitându-se ferm. Sper că nu l-am supărat foarte tare.

- Încetează, spune ferm spre Katherine iar ea se supune. Nu vreau să vă fac nici un rău sunt un în...

Dar îi opresc discursul deoarece îl stropesc cu apă sfinţită. Îşi întoarce privirea spre mine. Ce? Tipul crede că dacă-şi face o intrare cu lumini mă intimidează? Putea să fie şi Taylor Swift în variantă demonică.

C: Nu sunt un demon, dacă asta crezi. Nu ai mai văzut ceva asemănător. Numele meu este Castiel.
K: M-am prins, spune Katherine la fel de plictisită ca mine. Vrei să-mi explici ce le-ai făcut lui John Winchester şi Bobby ?
C: Sunt în regulă amândoi, nu trebuie să vă îngrijoraţi
D: Dacă totul e aşa roz de ce dracu nu se întorc acasă şi de ce eşti tu aici?
C: Prietenii voştri au găsit ceva important şi necesită intervenţie divină.
D:Divină? (râd sarcastic) tipule, unul din ei este tatăl meu. Vreau să ştiu unde naiba este.
C: Sunt un înger venit din Rai.
D: .... Ar trebui să fiu surprins? Nu te cred absolut deloc. Ar trebui să-mi fie frică de tine?
C: Tu să-mi spui.

Castiel îşi arată aripile sale negre şi magnifice. Nu mi-am imaginat niciodată că pot exista îngeri. Nu am crezut în Dumnezeu în primul rând. Se pare că Marelui Şef nu-i pasă deloc de noi. Acum sunt şi mai dezamăgit.

K: De ce? De ce tocmai acum v-aţi arătat? De ce nu aţi oprit toate relele? De ce lăsaţi oameni inocenţi să moară? O problemă cu Poarta Iadului şi gata? Deja este destul rău în lume.
C: Este urgent, deoarece Tableta Demonilor spune că un muritor îi va ajuta pe demoni să deschidă poarta. Avem nevoie să eliminăm acel muritor.
D: Şi ce treabă avem noi?
C: Unul din voi va fi aliatul demonilor.