The Hunter and the Huntress

Evil Spirits in Heavenly Places

Capitolul 31
(Perspectiva lui Katherine)

Nu ştiu sigur cu exactitate ce fenomen s-a întâmplat, dar intrând în peşteră am pătruns în labirinul Iadului. Pentru mine, Iadul este acum ca un simplu reper, un loc de trecere. Ştiam pe unde trebuie să merg ca să ajung la Crowley şi pentru a mă trimite înapoi acasă. Vreau să-mi schimb modul de viaţă, vreau să-mi iau o vacanţă după câte am îndurat. Iadul este neschimbat: veşnicul miros de sânge şi bucăţi de suflete. Demonii care circulau prin tunelurile Iadului erau îmbrăcaţi la costum, semn că la conducere este bunul meu prieten Crowley.
- Katherine Pierce. Nu credeam că te voi mai revedea vreodată, spune Regele Iadului, care până şi el părea surprins.
- Crowley, văd că ţi-ai reluat rolul de conducător. Oricum mulţumesc pentru ajutor! Dacă nu erai tu, jur că aş mai cutreiera încă Purgatoriul, spun sarcastică.
- Dacă tu crezi că dacă ai sângele meu, înseamnă că trebuie să am grijă de tine, te înşeli oribil. Ai murit, asta este, toată lumea merge mai departe, spune dur.

Oare chiar toată lumea merge mai departe?
- Mă poţi teleporta acasă?
- Depinde ce înţelegi tu prin cuvântul acasă. Ai putea rămâne în Iad să mă ajuţi.
- Refuz. Vreau acasă.
- Dacă asta e dorinţa ta...
- Ce s-a întâmplat? Întreb îngrijorată
- Ar trebui să se întâmple ceva?
- Vrei să mă ajuţi.. a murit cineva?
Demonul îmi zâmbeşte diavoleşte şi îmi atinge umărul. Logic, Crowley nu m-ar fi ajutat niciodată dacă ar ştii că nu voi suferi. El îşi aşează mâna pe mine şi imediat mă ia o senzaţie de greaţă. Nu am mai experimentat o teleportare de un an. Chipul lui Crowley a rămas exact la fel de bătrân, cu acelaşi costum negru şi cravată de diferite culori. Nici nu se observă trecerea timpului. M-am trezit în Lawrence Kansas, în faţa casei lui Bobby.
- Sper că vei face alegerea potrivită şi vei fugi imediat de aici, spune demonul.
- De ce?
- Nu vei face decât să le tulburi spiritele. Castiel a devenit conducătorul Raiului până la găsirea lui Dumnezeu. Îţi dai seama câtă putere are şi totuşi nu a încercat niciodată să te caute în Purgatoriu. Bobby s-a lăsat de vânătoare după moartea ta. Nu vezi ce fericit pare pentru că s-a scos din căcatul ăsta? Nimeni nu mai are nevoie de tine, drăguţă. Tu ar fi trebuit să fi moartă.
- Minţi, desigur. Sunt sigură că Cas a avut un motiv bun, sau poate nu m-a găsit. Nu pot să pierd singurele persoane la care ţin..
- Ai de gând să intrii acolo ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Pierce, semeni mai mult cu mine decât am sperat. Eşti egoistă şi..
- Taci! Mă răstesc eu la Crowley. Vrei să spun că meritam să fiu vânată prin Purgatoriu? Să trăiesc printre creaturile pe care le vânam?
- Pur şi simplu nu erai gata să mori. E în regulă să recunoşti Pierce. Ai fost atinsă de întuneric şi ţi-a plăcut. Poţi da vina pe sânge dacă asta te face să dormi mai bine noaptea.
- Nu am mai dormit de un an! Îi spun cu un ton obosit. De ce mă plictiseşti? De ce nu vrei să mă laşi să-mi trăiesc viaţa?
- Pentru că locul tău nu mai e aici, printre oameni. Nimeni de aici nu are nevoie de tine, înafară de mine. Te vreau în Iad. Eu îţi pot oferi lucrul după care tânjeşti.
- Şi anume? Spun plictisită
- Iubire. Ţi-l pot oferi pe Dean cu tot cu fundiţă dacă vrei.
La auzul numelui său, corpul mi se încordează şi simt cum inima îmi bate din ce în ce mai tare, ca şi cum ar urma să explodeze.
- Ce face Dean? Întreb într-un final
- Se simte perfect. Mereu ocupat cu cazuri şi porcării, dar e în formă.
Poate că acesta e răspunsul pe care nu voiam să-l aud. Într-un fel, sunt bucuroasă că nu a păţit nimic, dar sunt dezamăgită de el. De ce nu m-a căutat?

(Perspectiva lui Dean)

Am ajuns acasă şi mi-am curăţat sângele lui Stefan după îmbrăcăminte şi piele. Imaginile cu moartea sa îmi tot apăreau în minte. Tâmpitul se va trezi în Purgatoriu şi Crowley probabil că-l va regăsi. După ce mi-am terminat treaba, m-am aşezat obosit pe canapea. Mâine va trebui să merg la Sam şi la nepotul meu. Nu am mai vorbit cu el de un an, deoarece a fost supărat pe mine. Încă este. Aţipesc, gândindu-mă la vremurile bune. Somnul liniştitor nu durează mult, deoarece sunt trezit de o rafală.
- La naiba, Cas! Omul încearcă să doarmă la ora asta.
- Am venit să te verific.
- Nou job? Am crezut că eşti destul de ocupat cu condusul Raiului sau ceva de genul.
- Raiul are nevoie de multe schimbări, dar le vom face treptat. Până la urmă tu eşti prietenul meu şi vreau să ştiu cum te simţi.
- Ca şi ultima dată, genial. Vânat peste vânat, distracţii... fac ce am fost învăţat să fac.
- Ştiu că încă eşti supărat pe mine din cauza tatălui tău. Este în Rai. E tot ce am putut face..
- Nu mai am nevoie de el.
- Dean, spune el pe un ton patern, te mai vezi cu el?
- Da, tată.
Castiel oftează şi îşi cuprinde faţa cu mâinile.
- De câte ori să-ţi spun că tot ce faci cu Crowley este greşit? La naiba, Dean, de ce ai vrut s-o uiţi?
- Despre ce vorbeşti?
- Despre ea. Despre cea de care îţi este aşa teamă. Îmi vine să te pălmuiesc de fiecare dată când îmi amintesc ce ai făcut. Ea ar fi vrut să rămână în memoria noastră ca o eroină. Ar fi vrut ca tu să-ţi aminteşti de ea.
- Nu am vrut decât să o aduc înapoi. Tu ai plecat cu treburi cereşti şi mă trezesc cu tine ca fiind noul conducător. Nu mi-ai spus decât că ea nu a ajuns în Rai. Crowley mi-a spus că sufletul ei este în Purgatoriu şi că este pierdută pe veci acolo. De ce aş vrea să-i păstrez amintirea dureroasă? Izbucnesc eu
- Crowley doar se foloseşte de tine.. Ai ajuns controlat de un demon..
- Vreau să pleci, Castiel. Acum lucrurile au redevenit simple: fără îngeri, fără Iad sau Rai. Vreau să-mi trăiesc viaţa atât cât o mai am.
- Nu trebuie să-ţi fie frică de vinovăţie..

(Perspectiva lui Katherine)

- Cum căcat se poate ca Dean să lucreze pentru tine? Ţip supărată. E imposibil! De ce ar fi vrut să-şi şteargă din minte amintirile cu mine? Întreb confuză şi aproape că scap o lacrimă pe obraz.
- Vinovăţia şi dragostea l-ar fi distrus, răspunde Crowley sec.
- Ai profitat de el! L-ai obligat să facă asta. Dean Winchester niciodată nu s-ar alia cu un demon!
- Dar tu ce eşti?
Înghit în sec, apoi îmi acopăr faţa cu mâinile şi-mi aduc aminte că am o nevoie disperată de un duş şi sunt prea obosită ca să mă cert cu Crowley.
- Chiar dacă tot ce zici e real, eu niciodată nu mă voi mai întoarce în Iad până la momentul adevăratei mele morţi.
- Eşti cu adevărat o demoniţă, Katherine Pierce, îmi spune Crowley înainte să dispară.
Nu vreau să mă duc la Bobby, deoarece el posibil că s-a retras şi nu vreau să-i stric odihna. De când îl ştiu el a fost vânător. Mă întorc cu spatele la casă şi mă pregătesc să traversez, când îl aud strigând:
- Katherine !
Îngheţ la capătul trecerii de pietoni şi mă întorc uşor. Bobby arată mai bătrân, cu barba mult mai albă decât ultima dată când l-am văzut. Se mişca şi mai greu, sau aşa-mi dădea impresia. Spre surprinderea mea, el mă atacă cu un cuţit, iar eu mă feresc cu uşurinţă deoarece Purgatoriu a fost un antrenament continuu pentru mine. Mă mişc mult mai repede acum şi acţionez foarte rapid. Bobby rămâne surprins de mişcările mele. Eu preiau controlul şi îl imobilizez.
- Bobby, e în regulă sunt eu! Îţi pot dovedi, jur!
Mă tai cu toate cuţitele pentru ucis creaturi supranaturale şi mă dau cu apă sfinţită.
- Oh, fetiţo, mi-a fost aşa de dor de tine! Spune el înduioşat.
Mă îmbrăţişează ca un urs, chiar dacă eu aveam nevoie urgentă de un duş.
- Cum de eşti încă în viaţă? Sper că nu te-ai băgat în belele, Kath.