The Hunter and the Huntress

The Pointy End

Capitolul 48

(Perspectiva lui Katherine)

Doctorii au venit şi l-au deconectat pe Dean de la aparate, cu toate că mi-am propus să nu-i las să se atingă de corpul lui. Sam a luat corpul neînsufleţit şi l-a tranportat până la maşină. Ce mă voi face acum? Îi voi arde tripul sau îl voi îngropa? Nu am crezut niciodată că voi ajunge să-mi îngrop încă o persoană dragă. Mi-am impus să nu mai pun suflet în nimic şi să fiu indiferentă cu toată lumea, dar se pare că inima mea nu mi-a înţeles decizia. Sunt aşa norocoasă că l-am întâlnit pe Dean Winchester. Mi-am cunoscut jumătatea, singurul bărbat care m-a înţeles, a fost lângă mine în cele mai teribile momente. Când era vorba de moarte, el mă făcea să mă simt în viaţă. Ne-am certat, bătut, iubit, dar nu regret absolut nimic. A fost un idiot când a luat anumite decizii, dar el a fost idiotul pe care îl voi considera egalul meu în tot. Datorită lui i-am cunoscut pe Sam, Jessica şi mi-am dat seama că există iubire adevărată. L-am cunoscut şi pe John, care devenise un al doilea tată pentru mine. Că tot vorbim de taţi, ce îi voi spune lui Bobby ? Cum aş putea să-i spun că băiatul pe care l-a îngrijit încă din copilărie a murit ? De ce trebuie să fiu eu cea care dă veştile proaste mereu?
Jessica a venit imediat la spital pentru a-l vedea pe Dean şi a început să plângă în hohote alături de fiul ei. Chiar dacă nu ştia ce se petrece sunt sigur că era influenţat de atmosfera tensionată.