The Hunter and the Huntress

Soul Survivor

Capitolul 54

(Perspectiva lui Dean)

Castiel părea destul de agitat când ne povestea despre Crowley şi problemele din Iad. Credeam că Katherine mă minţea în legătură cu Crowley şi că este aici doar pentru a se răzbuna. Mai bine aşa decât cu o altă apocalipsă ce trebuie oprită. Când mă gândesc că urmează zile grele pentru omenire şi pentru noi şi că trebuie să fac iar echipă cu Katherine, îmi vine să plec dracu de aici şi să mă las de toate. Sunt sigur că Jo se va supăra pe mine şi tot ce am construit până acum se va dărâma între noi. Acum că fosta mea a apărut, ce scuza mai bună există decât sfârşitul lumii ?
- Şi ce putem noi să facem ? Dacă toţi cavalerii iadului se revoltă, noi de ce le stăm în cale ? Sunt mult prea puternici pentru noi, spune Katherine.
- Crezi că nu ştiu asta? Problema este că îngerii nu vor interveni pentru Crowley. Îl vor lăsa să moară, apoi vor încerca să negocieze cu Cain. Dacă lucrurile nu stau bine, atunci va începe războiul.
- Dar tu eşti conducătorul. Nu le poţi spune că treaba e serioasă şi trebuie să vă pregătiţi? Ce fel de lider eşti tu?
- Crede-mă, Dean, ştiu foarte bine ce fel sunt îngerii şi cât de mult am muncit pentru a mă face auzit. Arhanghelii nu pot fi ţinuţi în frâu. Dacă ei vor să nu se bage, atunci nimeni nu se va băgam.
- Atunci fă-i pe căcaţii ăia să se bage.
- Michael cred că m-ar putea ajuta, dar implicarea lui cere un sacrificiu.
- Ce sacrificiu ?
- Pe tine, Dean. Arhanghelul te vrea pe tine.
- Toată lumea mă vrea, nu ? Spun eu sarcastic
- Nu. Sigur nu. Nu sunt de acord. De ce trebuie un sacrificiu?
- Arhanghelul nu mişcă niciun deget fără un act. Cel pe care îl preferă este sacrifiuciul. Michael îl preferă pe Dean deoarece îi aduce aminte de el, pe vremea când se lupta cu Lucifer. Atât el cât şi Dean sunt destinaţi lucrurilor mari şi s-au născut războinici învingători.
- Şi dacă-l place aşa de mult, de ce îl vrea mort ?
- Nu pot explica preferinţele lor. Fără arhangheli nu avem nicio şansă.
- Atunci căutăm altul. Ăh, mai era unul... Gabriel ?
- Nu mişcă fără Michael.
- Dacă de asta ţine salvarea lumii, atunci o voi face. (Spun eu hotărât în timp ce Kath şi Cas mă priveau uimiţi - nu sunt un egoist imbecil !)
- Eşti prost ? Cum să te oferi unui arhanghel idiot ?
- De ce nu? Pentru ce merită să mori dacă nu pentru cei la care ţii? Voi salva lumea. Trebuie să-mi vină sorocul şi e inevitabil. Măcar aşa mor pentru cineva. Ce să fac ? Voi vână până la 90 de ani şi după ce? Nici măcar nu voi avea unde să locuiesc sau pe cineva alături. Sunt singur, nimeni nu-mi va duce dorul.
- Castiel ţine la tine, Jo la fel. Nici eu nu te urăsc.
- Cas e un înger, va uita de mine. Ţie ţi-am frânt inima şi nu merit nimic de la tine. Jo mă va urî, pentru că eu distrug tot ce ating, nu ?

Katherine înghite în sec, iar eu mă duc în casă şi îmi fac bagajele. O apelez pe Jo, iar ea îmi răspunde după mai multe apeluri.
- Alo ?
- Hei, Jo.
- Dean...îmi dai un răspuns ?
- Da. Nu ştiu cum să-ţi spun
- Pleci cu Katherine, nu ? Mă întreabă cu jumătate de gură.
- Nu e vina ta ci a mea. Nu plec cu ea din plăcere, plec pentru că ceva urât se apropie. Va urma o nouă apocalipsă şi vreau să pleci de aici, Jo. Vreau să-ţi reglezi toate conturile, vreau să te laşi pe moment de vânătoare şi să te duci la mama ta. Vreau să te împaci cu ea.
- De ce vorbeşti ca şi cum ţi-ai lua adio? Mă sperii.
- Vorbesc serios când îţi zic că vine apocalipsa. Voi face tot ce pot ca să o sfârşesc, iar pentru asta o să fie nevoie de sacrificii. Nu ştiu dacă voi mai apuca să vorbesc cu tine, aşa că-ţi zic acum: Te iubesc, Jo. Te-am iubit din prima clipă în care te-am văzut şi o voi face toată viaţa mea scurtă. Te aleg pe tine de un milion de ori şi te-aş iubi 3 m deasupra cerului. Vreau să fiu cu tine, să îmbătrânesc cu tine.

Puteam să-i aud suspinele în telefon, dar ce era mai trist este că nu puteam să-i spun asta în faţă, ci doar într-un amărât de telefon. Voiam să o îmbrăţişez şi să-i şterg lacrimile pe care le-aş fi văzut pentru prima dată.