The Hunter and the Huntress

Bad boys

(Perspectiva lui Dean)

Telefonul îmi vibrează în buzunar stricându-mi somnul. Mă uit să văd cine mă sună şi sunt surprins când îi văd numărul Jessicăi. 

- Jess? 

- Sper că nu te-am trezit din somn, Dean! 

- Ăh.. şi aşa nu visam ceva mişto. Ce se întâmplă, eşti bine?

- Da, eu sunt bine. Voiam să te întreb cum se simte Sam.. 

- Este la etaj, cred că doarme. 

- E ora 10, Dean. Nu cred că doarme. 

Mă uit şi eu la ceas şi constat că Jess are dreptate. Totuşi, nu este nimeni în motel şi asta mă nelinişteşte. Nu vreau să o îngrijorez pe Jessica. Mi-a ajuns destul tortura pshologică a împănatului Rafael. 

- Sam este în oraş, nu trebuie să-ţi faci griji. 

- Spune-i să mă sune când termină treaba, te rog! E important! Mă pot baza pe tine, Dean? 

- Sigur, îi voi spune! 

- Ai grijă de el, Dean... 

Închid şi rămân puţin pe gânduri.. Jessica s-a purtat destul de ciudat.. Cred că nu i-a plăcut că Sam a plecat.. Mă spăl şi mă îmbrac, apoi îmi verific telefonul şi îl apelez pe Sam. Acesta îmi răspunde într-un final, după mai multe încercări eşuate

- Da, frate! 

- Unde naiba eşti, Sam? Încerc să dau de tine de o oră! Jessica m-a sunat îngrijorată! M-ai speriat, la naiba! 

- Calmează-te.. o voi suna pe Jess mai târziu. 

- Unde aţi plecat?

- Eu şi Katherine ne-am apucat de vânătoare. Suntem în Florida. 

- Ce? Şi de ce nu m-aţi aşteptat şi pe mine?

- Nu te-ai trezit... în plus doar cercetăm să ne dăm seama cu ce ne confruntăm. Îmi era dor de vânătoare.

- Sam, am fost în Rai. Rafael, şeful lui Castiel a încercat să mă tortureze ca să mă alături lui. 

- Poftim? strigă el îngrijorat. 

- Dacă nu era Castiel... cred că nici acum nu mă trezeam. Este periculos să ne despărţim. 

- Poţi să vii cu maşina? Eu şi Kath suntem cu maşina ei. 

- În 30 de minute sunt la voi. Nu vă mişcaţi şi sun-o pe Jess! 

- Ok. 

(Perspectiva lui Katherine)

Sam îi trimite un mesaj Jessicăi spunându-i că nu are de ce să-şi facă griji şi că este la vânătoare. Acesta nu-mi spune despre ce a vorbit cu Dean şi asta mă enervează. Sigur Dean a păţit ceva, deoarece nu este genul lui să doarmă până târziu. Acum sigur este supărat pe mine pentru că nu l-am anunţat. Sincer, prefer să vânez cu Dean, deoarece Sam e mult prea perfecţionist, iar vânătoarea cu el este plictisitoare. Eu eram cu capul în nori, gândindu-mă la Dean şi lăsându-l pe Sam să cerceteze. Mai mulţi bărbaţi au fost ucişi, iar singurul lucru pe care-l aveau în comun este că şi-au înşelat soţiile. Mi-am dat seama imediat că este vorba de o sirenă. Este singura creatură care-mi provoacă greaţă mai mult decât demonii. Dean ajunge şi el în oraş şi nu pare bine dispus. Ne povesteşte despre Rafael şi despre faptul că l-a ameninţat că ne va omorî. El a încercat să găsească o cale de ieşire, dar era urmărit de nenorocit până ce Castiel l-a scos de acolo. Nici eu şi nici Sam nu suntem mulţumiţi de povestea care pare cusută cu aţă albă. Dean părea mult mai tulburat şi nu cred că nişte ameninţări l-ar fi speriat.