The Hunter and the Huntress

Carry on My Wayward Son

Capitolul 65
(În loc de epilog)
*Perspectiva lui Dean*

Eram întins pe iarbă, admirând cerul şi savurând fiecare gură de aer. Eram în viaţă, am scăpat de semn şi Cain este mort. Nu mai conta că eram pătat de sânge şi că leneveam într-un câmp roşu din cauza masacrului. Eram sleit de puteri şi nu-mi mai simţeam corpul. Admiram cerul albastru senin şi îmi vine să strig de fericire pentru că încă sunt în viaţă şi am reuşit. Nu am fost niciodată mai fericit, nu am fost niciodată mai liniştit decât în acest moment. Aveam nevoie de o vacanţă cu disperare.
- Ce vom face cu Întunericul? Întreabă Katherine îngrijorată.
- Este o problemă pe care nu veţi trăi să o rezolvaţi, răspunde călăreţul înainte să dispară.
- Ai avut cel mai prost plan din istorie, îi spune Sam.
- Nu contează. Acum totul este pe umerii mei. Mă voi descurca. Acum hai să-l ridicăm pe Dean ca să-l consult.
Puteam sa aud toată conversaţia, dar nu puteam mişca un deget. Credeam că visez sau că Cain îmi face o glumă proastă.
Sam mă ridică, iar eu mă sprijin pe fratele meu care şi-a riscat viaţa ca să mă ajute. Acum poate să fie împăcat, deoarece părinţii noştri au fost răzbunaţi.
- Doar nu voiaţi să plecaţi fără mine, nu-i aşa?
Regele Iadului ne taie calea, bătut şi plin de sânge. Îşi şterge faţa de sudoare cu o batistă roşie. Mergea şchiop, dar sunt sigur că-şi va reveni mai repede decât mine.
- Ce staţi şi vă holbaţi? Am încasat bătaie pentru voi. Am dreptul să sărbătoresc şi eu.
Ne continuăm drumul fără să-l băgăm în seamă pe Crowley, care ne urmărea mergând la fel de încet ca noi. Savuram libertatea, savuram acest sfârşit glorios. Am trecut prin atâtea pentru acest moment. Momentul în care am scăpat şi mă pot aşeza la casa mea.
- Eşti bine, Dean. Îţi vei reveni încet şi complet, prietene!
- Mulţumesc pentru tot, Castiel! Serios, mulţumesc că m-ai suportat atâta timp. Eşti un adevărat prieten.
- Eu ar trebui să-ţi mulţumesc. Dacă nu erai tu, probabil că nu mi-aş fi deschis ochii niciodată. M-ai făcut să realizez ce este important.
- Te voi mai vedea vreodată?
- Îţi voi asculta rugăciunile.
- Te aştept la o bere când te plictiseşti ! Poate duminică la un grătar...
- Mă voi gândi la asta, râde el. Poate mergem într-un bar cu Katherine.
- Ai fost într-un bar cu soţia mea ? Întreb gelos. Cum de a uitat să-mi spună asta?
- Voi continua să-L caut pe Dumnezeu.
- Sunt sigur că-l vei găsi.
Cas pleacă şi o îmbrăţişează pe Katherine.
- Să aveţi grijă de voi, bine ?
- Promit !
- Te-ai gândit ce nume să-i pui?
- Am câteva idei, zâmbeşte ea, apoi Castiel dispare. O să-mi fie dor de tine, prietene.
- Deci e timpul să ne despărţim? Întreabă Crowley cu o tristeţe falsă şi copilărească.
- Abia aştept să scap de tine, îi spune Kat iar Sam aprobă.
- Când vă va veni vremea, tot vă veţi întâlni cu mine. Katherine va ajunge oricum în Iad şi cred că-i voi lăsa moştenire împărăţia mea, drept cadou de nuntă.
- Şi tu unde vei fi, majestate? Întreb sarcastic.
- În vacanţă, la pensie. Tu vei fi un demon doctor perfect.
- De unde ştii că nu vom alege Raiul?
- Vă rog, sunteţi orice dar nu pocăiţi. Vă place să fiţi răi.
- Pa, Crowley! Îl grăbeşte Sam.
- Ne vedem în viaţa următoare, vânătorilor!
Mă deplasez până în dreptul ei şi îi înconjor talia încă de viespe. Ea mă sărută cast pe buze, apoi mă îmbrăţişează. S-a terminat cu adevărat. Oare sunt pregătit pentru ce va urma ?

*după 2 ani*
- Dean? Dean? Dean! Vocea ei mă trezeşte din transă.
- Sunt bine.
- La ce te gândeai?
- La prima zi de fericire.
- Vor mai urma, nu-ţi face griji.
- Prin câte am trecut.. cu Scott...
- Îmi pare aşa de bine că e băiat.. îmi uşurează munca cu mult.
- Despre ce tot vorbeşti? Se uită numai la tine! Cred că te iubeşte mai mult pe tine.
- Nu spune prostii, râde ea şi îl sărută pe micul sărbătorit pe tâmplă.
- Mai vreau dinăştia, afirm eu jucându-mă cu fiul meu şi arătându-i toate maşinuţele pe care i le-am cumpărat de ziua lui. E foarte independent, deci seamănă lei cu Kat. Lumea chiar avea nevoie de varianta ei masculină.
- Mai vrei? Am crezut că doi sunt de ajuns! Am plănuit şi o reîntoarcere..
- Cred că Scott va mai vrea un frăţior..Nu ştiu cât de bine se va înţelege cu sora lui..
- O să fie o adevărată provocare.
Luna trecută, Katherine mi-a spus că vom aştepta un alt copil, de data aceasta o fetiţă. Primul an cu Scott a fost unul fantastic! Nu am crezut că îl pot iubi atât de mult. Acum îl înţeleg pe Sam perfect. Am fost foarte stresat, deaorece naşterea lui a fost una dificilă şi m-am temut pentru viaţa lui şi a lui Katherine. Acum, cu un al doilea copil pe drum mă simt mai relaxat şi mai pregătit. Kat s-a descurcat şi ea perfect. Am protejat-o de toate "tentaţiile" periculoase. Pe tot parcursul sarcinii a lucrat la compania sa alături de Travis şi Felicity. Până mi-am găsit un job, am avut grijă de Scott, alături de Sam, care venea tot timpul împreună cu nepotul meu Jace. Cei doi se vor înţelege ca fraţii, sunt sigur. Scott seamănă mult cu Kat, deci sper ca surioara lui să mă reprezinte. Nu am crezut niciodată că mă voi descurca atât de bine. Cineva acolo sus mă iubeşte (Cas, logic) şi ne-a oferit un cadou aniversar pentru un prim an de căsnicie. Eu şi Kat am fost recrutaţi de FBI acum 3 luni. A fost atât de ciudată prima zi la muncă...Îmi aduc aminte cum obişnuiam să mă dau drept un agent fals. Viaţa este plină de surprize. Când copiii vor creşte, le voi povesti despre viaţa de vânător şi îi voi lăsa să aleagă ce vor de la viaţă. Nu vreau să-mi controlez copiii, ci vreau să-şi aleagă singuri drumul în viaţă. Sunt sigur că mă vor face mândru de ei. Chiar dacă Kat era îngrijorată din cauză că nu va fi o bună mamă, s-a înşelat îngrozitor. Îl iubeşte la nebunie pe Scott şi ar face orice pentru el. Îi cumpără cele mai frumoase haine, dar el nu se arată interesat. Este un copil cuminte, care ne lasă să dormim toată noaptea (din fericire). Acţiunea, adrenalina şi cazurile supranaturale îmi lipsesc, dar momentan mă mulţumesc cu slujba normală prin care îmi elimin toată energia negativă. Mă voi reapuca de vânătoare la un moment dat, dar când o voi face mă voi asigura că moştenitorii mei se pot întreţine singuri. Cred că părinţii mei sunt mândri de mine şi de Sam.
- Omule, nu este politicos să furi sărbătoritul de la petrecere! Îmi spune Travis.
Îl iau pe Scott în braţe şi îl scot afară în grădină. Am decis să mă stabilesc în L.A şi să-mi iau o casă mare. 4 dormitoare, sufragerie, 3 băi, sală de antrenamente, 2 garaje, bucătărie şi o curte mare. Am păstrat Impala, pe care o numesc cu mândrie "amanta" mea. Singura din familie care nu va atrage gelozia nimănui.
- Scott, ştii că tati te iubeşte necondiţionat şi că îţi voi face toate mofturile, nu? Dar vreau să-mi promiţi că vei rămâne la fel de cuminte şi că vei avea grijă de surioara ta, ok?
Se uită la mine cu ochii săi verzi şi îmi cuprinde faţa într-o îmbrăţişare. Ştiu că mă placi, amice! O să ai un mare noroc la fete!
- Oh, uite cine a apărut! Scott Winchester e băiat mare !
Jessica îl ia în braţe pe nepotul ei, iar Jace îl salută şi el.
- Deci, după ce se trezeşte îl speli, apoi îi dai de mâncare. Nu-l laşi la Tv deoarece plânge când vede ştirile şi nu-i plac desenele animate. Îi plac maşinuţele şi să-i oferi atenţie...
- Femeie mă omori! Vom fi bine, nu trebuie să-mi repeţi în fiecare zi programul! Se plânge Bobby, care e bona fiului nostru. FBI-ul ne mănâncă destul de mult timp, iar Bobby este aici să ne ajute. Scott îl iubeşte foarte mult şi ştiu că şi Bobby s-a ataşat de el. Lui Katherine îi place ca totul să fie organizat şi uneori exagerează, dar nu pot să o învinovăţesc. Şi eu vreau ca Scott să primească cea mai bună îngrijire.
- Îţi zic eu, cu Scott mai merge pentru că e băiat şi-i plac maşinile. Are aceleaşi hobby-uri ca ale lui Dean când era mic, dar nu voi garanta şi pentru fetiţă! Cred că va fi o mică Katherine, afirmă Bobby.
- Despre ce vorbeşti? Scott seamănă perfect cu Katherine. Fetiţa va fi bucăţică tăiată din Dean, îl contrazice Felicity, iar Jess o aprobă.
- Cred că Scott e media aritmetică a celor doi.
- Te rog, Sam! Nu cred că vei împăca taberele aşa de uşor, completează Travis.
- Dacă acesta este un final fericit, nu cred că se putea găsi unul mai bun, afirm eu şi o sărut pe Katherine, cuprinzându-i talia.
- Ştiam din prima clipă că nu voi mai scăpa de tine, doamnă Winchester.
- Atâţia ani de alergat şi încă mai crezi că ne vom despărţi vreodată, Winchester?
- Nu. Nu mai cred pentru că nu mai vreau. Eşti femeia perfectă pentru mine, eşti definiţia fericirii pentru mine. Nu credeam că mă poţi face mai fericit de atât. Scott şi viitoarea lui surioară sunt cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit vreodată.
- Te iubesc, Dean Winchester!
- 2 cuvinte, 8 litere, Katherine Winchester!

THE END.

Acesta a fost finalul cărţii The Hunter and the Huntress. Sper că nu v-am dezamăgit şi vă mulţumesc pentru voturi şi pentru că v-aţi făcut timp să citiţi acest fanfic TVD&Supernatural. Uneori am rămas în pană de idei, alteori am scris o zi întreagă, dar nu regret timpul alocat. Chiar dacă povestea celor două personaje s-a terminat, am decis să continui seria "Aventuri în lumea întunericului" cu volumul 2, "Next Generation: Falling Skies". Cartea îi va avea ca protagonişti pe copiii fraţilor Winchester. Voi începe de mâine să scriu la ea, aşa că dacă vrei să citeşti continuarea, îmi poţi da follow, sau poţi să cauţi pe profilul meu de mâine seară noua poveste. Mulţumesc anticipat!