The Hunter and the Huntress

The Bad Seed

Capitolul 15 - The Bad Seed 

+ nou trailer la media

(Perspectiva lui Katherine) 

M-am trezit din cauza razelor solare ce inundau camera. Nu cred că am apucat să dorm nici măcar două ore. Aveam nevoie de o cafea ca să pot supravieţui acestei zile. Mi-am luat pe mine sutienul alb şi lenjeria intimă şi am ieşit din cameră. Dean dormea ca un bebeluş, învelit până la gât. Am mers în baie şi am făcut un duş rapid, apoi am pregătit cafeaua şi omletă. Nu, nu am dat foc la nimic, dacă vă întrebaţi.

I only call you when it's half past five
The only time that I'll be by your side
I only love it when you touch me, not feel me
When I'm fucked up, that's the real me
When I'm fucked up, that's the real me, yeah

Deschid radio-ul şi melodia The Weeknd - The Hills strică liniştea din garsonieră. Nu prea ştiu când am ajuns aici, deoarece ultima dată când îmi amintesc eram în camera de hotel. După ce beau câteva guri de cafea şi somnul mă părăseşte, încep să-mi amintesc de noaptea trecută. Şi ce noapte plină am avut. 

I only fuck you when it's half past five
The only time I'd ever call you mine

Cred că o să-mi pun melodia ca noul meu ton de apel. Nici nu apuc să pun mâna pe telefon, că acesta sună. Surprinzător sau nu, era Jessica care voia să ştie dacă ne-a plăcut petrecerea şi dacă trecem să ne luăm rămas bun de la ei. I-am spus că vom face tot ce se poate ca să ajungem la ei. Nu m-a întrebat nimic de cum stau lucrurile între mine şi Dean şi asta este ciudat, deoarece cred că am speriat câţiva invitaţi cu săruturile noastre feroce. Dean iese din baie purtând doar un prosop în jurul şoldului.

- Bună dimineaţa, rază de soare! (vine la mine şi mă sărută pe obraz, apoi mă îmbrăţişează pe la spate). Credeam că o să dormi mai mult.

- Şi eu, dar Sam şi Jessica vor să trecem pe la ei înainte să plecăm din Chicago.

- Super. Mulţumesc pentru micul dejun.

- Deci.. suntem în regulă, nu?

- De ce nu am fi?

Se aşează la masă şi începe să-mi mănânce toată omleta. Eh, şi aşa nu-mi era foame. Ne-am strâns amândoi lucrurile şi le-am pus în Impala, apoi am pornit spre Sam şi Jessica, care probabil se bucurau de prima lor zi ca soţ şi soţie. Eu şi Dean nu am vorbit despre noaptea trecută. Probabil că am grăbit puţin lucrurile între noi şi poate dacă discutam puţin înainte acum nu ar fi trebuit să ne facem griji de discuţia nasoală de după. Sam şi Jessica ne-au întâmpinat fericiţi şi zâmbitori. Sam l-a dus pe Dean să-i vadă noua sa maşină, iar eu am rămas cu Jessica în casă. Ea mi-a oferit o cafea şi nu s-a putut abţine să nu mă întrebe despre noaptea mea cu Dean. Dacă nu ar fi făcut-o, nu ar mai fi fost Jessica.

- Deci?..(mă întreabă ea entuziasmată)

- S-a întâmplat pur şi simplu. Cred că amândoi simţeam asta de ceva vreme iar sentimentele au explodat... la propriu.

- Asta e tot? Adică sunteţi doar prieteni cu beneficii?

- Pentru moment, cred că da. Şi nu pot să mă plâng. Eu şi Dean nu suntem genul romantic şi nici unul dintre noi nu a avut parte de o relaţie serioasă. Îţi mulţumesc pentru că vrei să mă ajuţi, dar nu toţi văd iubirea aşa cum o vedeţi voi.

(Perspectiva lui Dean)

După ce am văzut maşina lui Sam, acesta mi-a oferit o bere. M-am prins imediat de intenţiile lui. Vrea să ştie despre mine şi Katherine.

- Sam, ar trebui să renunţi la drept şi să-ţi faci un site de matrimoniale.

- (râde) Chiar crezi că aş fi bun la aşa ceva?

- Nu vreau să te preocupe relaţiile mele amoroase. Eu şi Katherine ne înţelegem bine.

- Dar... e perfectă pentru tine. Adică sunteţi făcuţi din acelaşi material. Nu cred că vei găsi pe cineva mai bun ca ea.

- Doamne, Sam! Chiar vrei să ştii cum şi cu cine mi-o trag? Am înţeles că vrei să fim mai apropiaţi, dar nici chiar aşa.

- Deci aţi făcut...

- Da! Dacă asta te face să taci.

- Ţi-e frică că veţi deveni mai mult decât prieteni cu beneficii?

- Nu...

Dacă mă gândesc mai bine, exact asta suntem.  Nici eu şi nici Katherine nu ne dorim o relaţie serioasă, aşa că singura cale de a ne împăca dorinţele este să fim prieteni cu beneficii. Nu întâlniri, nu obligaţii, doar sex.

Îmi iau la revedere de la fericitul cuplu şi plec din Chicago împreună cu Katherine. Sunt mândru de Sam şi de ceea ce a devenit. Mă simt mai bine ştiindu-l în siguranţă şi fericit alături de femeia pe care o iubeşte. Jessica Winchester... Cine ar fi crezut că fosta mea colegă din clasa a 4-a va purta numele familiei mele?

- Ce aşteptări ai din partea mea?

- Poftim? (mă întreabă ea confuză)

- Avem sentimente puternice unul faţă de celălalt şi nu putem să le ignorăm. Ştii asta bine..

- Eu nu sunt romantică.

- Ştiu. Dar trebuie să vorbim despre asta. Aşa e cel mai corect.

- Eu zic să ne mulţumim cu ceea ce avem.

- Eşti sigură?

- Foarte

Se apropie de faţa mea şi mă sărută uşor. Momentul este stricat de telefonul meu care vibrează în buzunarul pantalonului. Îl scot şi îi răspund lui Bobby. Nu am mai auzit de el şi de tata de când au fost răpiţi de Castiel. Din cauza îngerului, cei doi nu au fost prezenţi la nunta lui Sam şi asta mă întristează. Mă aşteptam ca el şi tata să se împace şi să le dea binecuvântarea sa.

- Da, Bobby.

- Dean, eşti bine? (mă întreabă agitat)

- Da, sigur. Ce s-a întâmplat?

- E de rău, Dean. Credeam că ne descurcăm, dar totul s-a întâmplat aşa de repede..

- Ce s-a întâmplat?

- John este mort.

Cuvintele lui mă lovesc ca un pumnal înfipt în inimă. Tata, singurul meu părinte a murit. Îmi vine să arunc telefonul pe geam şi să lovesc primul copac care-mi iese în cale. Katherine mă priveşte îngrijorată. Încep să mă sufoc în maşină, aşa că parchez şi ies repede din maşină pentru a lua aer şi a nu plânge.

- La dracu, Bobby! (strig cât se poate de tare şi lovesc roata maşinii)

- Dean, trebuie să te calmezi.

- Îmi spui că tata a murit şi tu vrei să fiu calm? (ţip cât pot de tare)

Katherine se sperie şi ea şi iese din maşină. Încearcă să mă atingă, dar mă feresc. Nu vreau să fiu consolat, nu vrea mila nimănui.

- Dean, trebuie să înţelegi că treaba asta este serioasă şi că trebuie să-ţi mişti fundul în Kansas. Acum.

- Spune-mi ce s-a întâmplat.

- Îţi voi spune când vei ajunge. Vreau să fii tare, băiete!

Închid şi trântesc telefonul de asfalt. Katherine tresare la reacţia mea şi se aşează pe locul şoferului în maşină. Mă aşez şi eu pe scaunul din dreapta, uitându-mă tot drumul pe geam şi suspinând. Nu vreau ca ea să-mi vadă partea mea slabă. Tata m-a atenţionat de multe ori că ziua aceasta va veni şi că trebuie să fiu pregătit. Îmi pare rău că te-am dezamăgit, tată!