The Hunter and the Huntress

I'll Wed You in the Golden Summertime

Capitolul 14

(Perspectiva lui Katherine)

Alarma telefonului începe să fredoneze melodia lui Led Zeppelin - When the Levee Breaks. Sar pur şi simplu din pat şi încep să-mi butonez telefonul. După 10 minute de dat mesaje şi de verificat dacă toate merg conform planului, ies din cameră şi mă îndrept spre baie. Arunc pijamalele mele scurte în coşul de rufe şi mă bucur de un duş rece care să mă revigoreze. Nimeni nu înţelege cum de suport apa aşa de rece, dar secretul meu este că ea mă ajută să-mi menţin pielea fină şi fără imperfecţiuni. Mi-am şters corpul cu un prosop şi mi-am uscat părul rebel. Am ieşit din baie şi m-am îndreptat spre bucătările. Eram înfăşurată doar în halatul meu de baie alb şi pufos. Dean servea nişte clătite cu sirop de arţar. S-a uitat la mine zâmbind pervers, dar am hotărât să-i ignor holbatul. Nu s-a mai bărbierit de câteva zile, iar faţa lui i-a fost acoperită de o barbă scurtă care îi oferea o înfăţişare mai matură. Sincer, îl prefer fără barbă.

- Nu te mai holba, Pierce.

- Nu am voie? Şi tu faci la fel cu mine.

- Da, dar e normal ca un bărbat să se holbeze la o femeie semidezbrăcată. Nu-ţi place noul look?

- Încerc să mă obişnuiesc.

- Asta a fost un fel de „dă jos barba imediat după petrecere sau te omor" ?

- Cam aşa.

Dean se uită pentru o secundă în podea, apoi îmi aduce şi mie câteva clătite.

- Sam o să fie aşa bucuros să te vadă. Ador nunţile! Mă bucur aşa de mult că Jess m-a făcut domnişoară de onoare! chicotesc eu.

- I-ai salvat viaţa, e normal să te iubească. (spune puţin nervos)

- Hei, eşti în regulă?

- De ce nu aş fi?

- Fratele tău se căsătoreşte astăzi. Este o zi foarte importantă pentru el. Ai ratat deja multe..

- Nu o voi rata şi pe asta. Voi încerca să par cât mai relaxat. Pentru el. (mă întrerupe el)

- Ai o problemă cu nunţile, nu?

- Într-un fel. Nu le suport.

- Pentru că trebuie să te speli, să miroşi bine, să te îmbraci elegant şi să socializezi?

- Nu. Pentru că îţi sapi singur groapa.

- Serios, Dean? Eşti unul din acele persoane care cred că a te căsători este o greşeală imensă şi alte prostii?

- Nu, nu am nici o problemă. Doar că nu cred într-o iubire aşa puternică.

- Nici eu. (zic mai mult cu regret.)

Amândoi decidem să schimbăm subiectul. Dean primeşte un mesaj pe telefon, iar eu realizez că voi întârzia la coafor. Amândoi ne schimbăm şi plecăm în direcţii opuse.  Pe drum, nu pot să nu mă gândesc la ce a spus Dean. Sigur, nici eu nu cred că există o relaţie perfectă şi nu am cunoscut iubirea aşa cum au făcut-o Jess şi Sam. Nunţile îmi plac mai mult pentru socializare. M-am gândit doar la cât de importantă este ziua aceasta pentru Sam şi pentru Dean, dar nu m-am gândit şi la ce impact poate avea asupra mea. Katherine Pierce nu este o romantică incurabilă, nu plânge la nunţi sau la apusuri de soare. Nu imploră, nu roagă pe nimeni şi nu are nevoie de mila nimănui. Am trăit 27 de ani fără să cunosc iubirea adevărată şi am supravieţuit.

(Perspectiva lui Dean)

Mi-am luat costumul de la curăţătorie şi m-am îndreptat spre locuinţa temporară în care stăteam în Chicago. Sam a convins-o pe Katherine să cumpere o mică garsonieră aproape de casa lui şi a lui Jess pentru situaţii speciale. Voi purta o cămaşă albastră-gri, cu un sacou în carouri de aceeaşi nuanţă, şi cravată neagră în dungi albastre. Jessica m-a ajutat să găsesc acest costum. M-am întâlnit în secret cu ea şi credeţi-mă că am probat 100 de costume până l-am găsit pe cel potrivit. Jessica este o femeie extraordinară şi o bună prietenă. Sam e aşa norocos că a găsit-o. Ea îl iubeşte foarte mult şi ar face orice pentru el. L-ar urma până în Iad şi înapoi. M-a întrebat câte ceva despre Katherine şi i-am spus că pentru moment suntem doar prieteni şi nu cred că ne-am asuma responsabilitatea unei relaţii. Jessica mi-a spus că sunt prost şi m-a întrebat de când îmi pasă mie de relaţii? Dean Winchester, magnet de femei, care s-a culcat cu destul de multe tipe şi are experienţă în flirt, se teme de o relaţie?