The Hunter and the Huntress

Glorious Horrors

Capitolul 59

(Perspectiva lui Katherine)

- Şi vrei să spui că acum urmează o nouă apocalipsă? mă întreabă Felicity cu o voce joasă şi plină de îngrijorare.

- Vreau ca tu şi Travis să vă luaţi un concediu şi să vă pregătiţi. Nu sunt sigură că de data aceasta vom putea salva lumea.

- Oh, în ce belele te bagi, Kath! oftează ea, iar eu îmi şterg zâmbetul de pe buze.

Faptul că nu a mai rămas mult până la apocalipsă mă face să realilez că viaţa mea s-ar putea să se încheie în curând şi nu am apucat să-mi împlinesc toate dorinţele. De ce să-mi petrec ultimele săptămâni tot omorând creaturi supranaturale, când aş putea să-mi trăiesc viaţa. Oricum dacă dăm greş, toată planeta va fi înghiţită de întuneric în cel mai bun caz. În cel mai rău, Dean va muri în confruntarea sa cu Cain, iar pe mine mă va tortura până când o să-i accept propunerea şi cum sufletul meu va ajunge oricum în Iad, tortura va fi eternă. Încep ziua cu băutură şi muzica dată la maxim. Dean a plecat în Chicago pentru a-l pune pe Sam la curent cu ceea ce va urma. Am rămas să mă apuc de un posibil viitor caz, dar adevărul este că m-am săturat să fac pe eroul. Vreau şi eu să mă consider măcar o dată un om normal care bea şi fumează ca să diminueze stresul, care ţipă toată ziua de nervi pentru că munceşte mult şi nu este răsplătit şi se plânge mereu de taxe şi impozite. Poate sună plictisitor, dar am ajuns într-un punct în care m-am săturat de aventură şi de cadavre. Vreau să trăiesc cu adevărat întainte să mor. Muzica se opreşte după ce Castiel îşi face apariţia în faţa mea. Şi s-a dus cu normalitatea....

- Te-ai gândit vreodată să baţi la uşă ? îl întreb pe un ton glumeţ

- Ştiu că vrei să vorbeşti cu mine şi îmi pare rău dacă te-ai simţit prost că te-am ignorat. Nu te învinovăţesc pentru nimic şi nici nu vreau să te judec. V-am spus că nu voi vorbi niciodată despre ce s-a întâmplat.

- Şi de ce eşti aici, atunci ? îl întreb indiferentă

- Ca să mă asigur că eşti bine. De când cu iarba visurilor ţi-ai schimbat comportamentul. Până şi Dean şi-a dat seama că te porţi ciudat.

- Nici unul nu puteţi să înţelegeţi prin ce am trecut eu, clar ? Este un subiect pe care nu vreau să-l mai deschid niciodată. L-am îngropat adânc, iar tot ce a făcut Cain mi-a dat motive să-i vreau capul. Nu am nevoie să vorbesc cu pishologul înger. Oricum v-a durut în cur de noi până acum, îi răspund eu sec şi mai iau o gură de tequila, încercând să mă calmez.

- Ai băut vreodată tequila cu rom ? mă trezesc întrebându-l pe Castiel, afişând un zâmbet drăcesc. Cas se holbează la mine de parcă l-am întrebat cum şi-a pierdut virginitatea.

- Nu.., îmi răspunde îngerul nesigur pe el.

- Cred că ai nevoie de o ieşire în oraş, adaug eu.

- Nu cred că este... o idee.. bună...

Dar eu deja mi-am luat geanta şi m-am agăţat de braţul îngerului, târându-l până la cel mai apropiat bar. Cu toate că-mi tot repeta că nu este o idee bună, eu îl ignor. Ajunşi la bar, comand tequila cu rom, 2 rânduri şi încep să-l analizez pe Cas, care se holba la loc şi se tot strâmba. Să ajuţi un înger să săvârşească un păcat, nu e tocmai cea mai generoasă faptă pe care am făcut-o, dar apocalipsa este o scuză destul de bună. În plus, sunt pe jumătate demon. Băuturile vin, iar eu înghit rapid lichidul care mă arde pe gât la propriu. Îl încurajez şi pe Cas s-o facă, iar el se conformează. Tuşeşte de câteva ori şi se strâmbă în cele mai amuzante moduri, făcându-mă să râd în hohote.