The Hunter and the Huntress

Welcome to Paradise

Capitolul 10 – Welcome to Paradise

(Perspectiva lui Katherine)

K: Îţi dai seama ce rahaturi vorbeşti ? Eşti nebun... Nu avem nicio treabă cu Tableta Demonilor sau ce este ea. Singurul lucru pe care îl vreau de la tine este să ne dai prietenii înapoi. Înţelegi ciudatule ?

D: Katherine, relaxează-te. Ce vrei să spui, Castiel?

C: Demonii încercând să deschidă Poarta Iadului este un prim semn că Apocalipsa se apropie. Demonii nu au putut niciodată să ajungă până la ea, datorită peceţii protectoare, dar există o profeţie care spune că un descendent al lui Crowley va putea să aducă Iadul pe Pământ.

D: Cine e Crowley? De ce ar trebui să mă încred în profeţiile voastre?

C: Crowley este Regele Iadului, iar descendentul său este un om cu sânge de demon.

K: De ce noi? Ce v-a adus la noi?

C: Numele voastre, Pierce şi Winchester sunt biblice. Voi faceţi parte din cele mai bune familii de vânători care au existat. Unul dintre voi va fi aliatul nostru, iar celălalt..

D: Trebuie eliminat? Ei bine, aripioară, nu suntem de acord. Şi de ce aveţi nevoie de noi? Nu ai suficientă putere să mături pe jos cu demonii? Nu vrem să ştim absolut nimic.

C: Nu vom elimina pe nimeni. Ne vom asigura că nu o va lua pe căi greşite.

K: Serios? spun sarcastică.

D: Spune-ne.

C: Katherine Pierce este descendenta lui Crowley.

Inima mi se opreşte pentru o clipă. Într-un fel mă aşteptam la asta. Eu să fiu... descendenta unui demon? Nu pot să cred că familia mea provine dintr-un demon. Eu obişnuiesc să omor astfel de creaturi. Ce dracu? Sunt sigură că îngerul nu e aici să ne supravegheze. Nu contează că nu aş coopera niciodată cu un demon, ci faptul că el crede în profeţia aia de doi bani. Oare vrea să mă omoare? Crowley mă priveşte cu ochii săi foarte albaştri. Chiar are o înfăţişare angelică. Analizându-i trăsăturile observ că se uită în gol la mine. Nici un sentiment nu este afişat pe chipul lui inocent. Presupun că îngerii sunt mai rău decât demonii în ceea ce priveşte sentimentele. Atât Castiel cât şi Dean aşteaptă reacţia mea.

K: Dacă vin cu tine, îi vei lăsa pe John şi Bobby în pace?

C: Ei nu au fost niciodată în pericol. Se vor întoarce, îţi promit.

D: Kath, pot vorbi cu tine o secundă?

K: Sigur.

Eu şi Dean ieşim din încăpere, lăsându-l pe Castiel în încăpere.

- Eşti nebună? Doar nu ai să pleci cu el!

- Ce vrei să fac, Dean? Dacă fug nu îl voi face decât să vrea mai mult să mă omoare.

- Şi aşa eşti ca şi moartă. Crezi în faza cu supravegherea? Îngerii există şi i-au durut în pene de planeta aceasta. Crezi că vor vrea toţi acum să te supravegheze pe tine?

- Nu Dean, eu sunt o problemă pentru ei. Tu eşti cel aflat în centrul atenţiei.

- Eu? Crezi că eu mă voi alia cu leneşii ăştia? Plus că profeţia nu are nicio valoare dacă tu nu eşti de partea demonilor. Înţelegi?

- Tot trebuie să fac asta. Asigură-te că Bobby şi John sunt în siguranţă.

Dean se uită în ochii mei cu o faţă tristă şi plină de regrete. Încerc să par puternică, aşa că-i zâmbesc şi-l îmbrăţişez. Sper să nu fie ultima oară când îl văd.