The Hunter and the Huntress

Stairway to Heaven

(Perspectiva lui Dean)

Un zgomot de maşină îmi tulbură somnul. Mă trezesc întins pe stradă, ca şi cum aş fi fost călcat de maşină. Mă ridic şi mă uit confuz prin apropiere. Este noapte, iar eu mă aflu pe o stradă în pustietate. Farurile maşinii mele se aprind şi claxonează. Nu am nicio armă în buzunar, aşa că trebuie să mă bazez pe propria-mi putere. Nimeni nu era în maşină şi asta m-a făcut suspicios. Nu aveam nicio armă în maşină, niciun mijloc de apărare. Cineva mi-a furat tot armamentul. "Intră!" aud o voce puternică din radio-ul maşinii. 

- Nu, spun eu hotărât

- Îndrăzneşti să nu te supui, mizerie?

- Cine eşti tu să mă faci mizerie? Fă-mă să intru dacă eşti aşa puternic. 

Cerul a început să fie acoperit de nori, iar câteva fulgere au lovit aproape de mine. Imediat începe o ploie de fulgere şi sunt nevoit să mă adăpostesc în maşina mea. Cerul se luminează din cauza electricităţii, dar nu reuşesc să aflu unde sunt din cauza ceţei dese. Maşina porneşte şi începe să meargă singură, iar eu stau neputincios pe locul şoferului. 

- Unde-n Iad mă duci? strig eu supărat. 

- La Polul opus, băieţaş! 

- Ce? 

- Bine ai venit în Rai, Dean Winchester ! 

Rămân şocat pentru prima oară în viaţa mea la auzul acestor cuvinte. Eu în Rai? Nici vorbă! 

- Îţi baţi joc de mine? Unde mă aflu?

- Ţi-am spus Dino, te afli în Rai! 

- Dacă acesta este Raiul, atunci nu vreau să ajung aici. 

- Relaxează-te şi bucură-te de plimbare. La început nu vezi prea multe pentru că nu conştientizezi unde te afli. În curând îţi vei vedea propriul Rai. 

- Cine eşti şi ce vrei de la mine? 

- Sunt Rafael. 

- Numele tău nu-mi spune decât că ai putea fi pe coperta unei reviste porno. 

- Sunt arhanghelul Rafael. 

- .... (cri cri cri) 

- Tu nu ştii nimic despre religie? Sunt conducătorul îngerilor!!! 

- Ahaa... deci tu eşti marele barosan care vrea un război. Vrei să-ţi faci planul de bătălie? Scuze fulg de nea, dar eu nu vreau nimic de la tine şi nu te voi ajuta cu nimic.

- Eşti sigur, Dean? 

Imediat simt cum plămânii mi se micşorează, iar aerul devine tot mai rar. În scurt timp nu mai am putere să respir, dar la ultima suflare simt cum îmi revin.

- Pot să te torturez în feluri pe care nici nu ţi le-ai imaginat, spune nenorocitul acela.

- Asta nu te-ar face diferit faţă de demoni. În plus, ai nevoie de mine, deci nu mă vei omorî. 

Rafael nu mai spune nimic, iar eu observ o siluetă neagră pe care aproape am izbit-o. În ultima clipă preiau controlul maşinii şi evit obstacolul. Maşina se opreşte şi ies furios spre omul care nici măcar nu s-a clintit

- Eşti prost? Puteam să te omor, nenorocitule! strig eu

- Eşti în Rai. Nu poţi omorî pe nimeni! 

Silueta era tatăl meu care acum îmi zâmbea jucăuş. Era îmbrăcat în veşnicile sale haine de blug, iar părul său era negru şi cărunt, cu barbă scurtă.