The Hunter and the Huntress

The Sisters That Care Forgot

Capitolul 28 - The Sisters That Care Forgot 

(Perspectiva lui Katherine) 

După ce Crowley s-a evaporat, am rămas singură pe băncuța din curtea unei căsuțe mici, frumoase, localizată în suburbie. Nu știam dacă războiul s-a sfârșit, sau dacă am fost salvată de la distrugere. Eram confuză și nu știam ce să fac. Să am încredere în Crowley? Doar demonii lui mi-au ucis tatăl și am vânat o grămadă. Dean nu este cu mine, iar Crowley mi-a dat de înțeles că Lilith încă nu a murit. Cred că nici nu a putut să o omoare. Lilith era genul de fiică pe care el și-ar fi dorit-o. Oare ce s-a întâmplat cu fiul său? Intru în casă și rămân șocată de ceea ce văd. Dacă peisajul de afară era unul ce evidenția pacea și natura, în interior era un dezastru. Pereții erau scrijeliți și murdari, nu exista mobilier, pe jos mișunau gândaci, iar patul era alcătuit doar din scânduri. Pe jos era întinsă o mică fetiță, brunetă și cu piele ciocolatie. Pe obraz i se prelungea lacrimi și suspina des. Dintr-o altă cameră iese o femeie cam de 20-30 de ani, îmbrăcată cu o cămașă gri, murdară, cu aceeași piele ciocolatie și șatenă. Fetița semăna perfect cu mama ei. Privirea femeii era pierdută, iar atunci când și-a văzut fetița a început să țipe, iar eu am tresărit. 

- PLEACĂ DIN CASA MEA, DIAVOLULE!!! DE CE NU PLECI?? MI-AI DISTRUS VIAȚA! NE VEI OMORÎ PE TOȚI! strigă femeia spre fetiță.

Aceasta și-a astupat urechile și a ieșit din casă. Femeia a luat sare și a făcut o linie la ușă, pentru ca fiica ei să nu mai intre. Eu eram o fantomă, o prezență care nu putea să fie descoperită. Mi-am dat seama că această amintire este a lui Lilith. Acum înțeleg de ce Crowley mi-a spus să am grijă. Dar oare, această amintire nu era reală? Era o născocire a lui Lilith? Mi se rupea sufletul să văd cum mama își persecută copilul. Poate dacă ar fi primit același tratament pe care l-am primit eu, nu ajungea niciodată un monstru. Lilith a fost catalogată diavol de când s-a născut. De ce ar fi luptat să se schimbe, dacă acesta este destinul său? Eram furioasă pe mama lui Lilith. Acum o înțeleg.. înțeleg de ce a vrut să o omoare. Ies din casă și mă duc spre fetiță. Aceasta era așezată pe o băncuță, iar eu mă pun lângă ea.

- Și pe tine te-a dat mama ta afară din casă? mă întreabă ea printre suspine

- Ăh..e.. complicat. Spun eu luată prin surprindere. Credeam că nimeni nu mă poate vedea..

- O urăsc la fel de mult cum mă urăște ea.. 

- Nu spune asta! Nu te coborî la nivelul ei, Lilith. 

- Dacă sunt un monstru așa cum zice ea..? 

- Nu ești, mint eu.

- Ce crezi că ar trebui să fac? Unde să mă duc, dacă ea nu mă mai primește?

- Voi avea eu grijă de tine.

Cuvintele au luat-o prin surprindere, ca și pe mine. Să am eu grijă de Lilith? Ce naiba e cu mine? Dacă o fac să abandoneze ideea de a-și omorî mama, poate nu va mai trebui ca ea să fie cea care aduce sfârșitul lumii.

- Haide! mă ridic și îi întind mâna. Să plecăm de aici! Trebuie să lași trecutul în urmă.

- Și unde ne ducem?

- Știi unde stă tatăl tău?

- Nu l-am văzut niciodată, spune ea tristă. 

- Îl vei vedea acum. 

Micuța Lilith mă ia de mână și amândoua lăsăm casa în urmă. Sunt aici pentru a face ceva, pentru a îndrepta lucrurile. Dacă pot să o schimb pe Lilith, atunci voi profita de această șansă! Avertizarea lui Crowley îmi răsună în minte.. Poate că nu totul este ceea ce pare a fi. O lumină albă se extinde spre noi, apoi îmi pierd cunoștiința. Acum mă aflu acasă la mine, iar din bucătărie vine mirosul clătitelor speciale pe care le face tata. Tata!! alerg spre bucătărie, iar tata este îmbrăcat cu un șort roz și îngust, preparând faimoasele lui clătite, iar micuța Lilith stă lângă el, savurându-le.