The Hunter and the Huntress

Friday Night Bites

Capitolul 46

(Perspectiva lui Katherine)

Mi-am pierdut cunoştiinţa pentru câteva minute şi m-am trezit în aceeaşi poziţie: mă aflam în grădină, muşcată de un strigoi şi cu Dean care nu dădea niciun semn de viaţă cuibărit în părul meu. Telefonul meu era în casă şi presupun că acum este făcut bucăţi. Îmi bag mâna în buzunarul lui Dean şi îi iau telefonul. Îl apelez repede pe Sam.

- Alo ?
- Ajutor!, e tot ceea ce îmi iese pe gură din toată prezentarea situaţiei pe care mi-am făcut-o în minte.
- Katherine, tu eşti ?
- Am nevoie de ajutor ! Repet şi aud prin telefon cu Sam îşi ia cheile de la maşină de pe masă.
- Sunt în 2 minute la tine. (Mă asigură el cu o duritate în glas. Nu mereu poţi să-l surprinzi pe Sam în acţiune.
- Repede, Dean e grav. Sunt în grădină şi.... şi foc! Poliţia...
- Imediat ajung!
Sam îmi închide iar eu încerc să-l întorc pe Dean pe spate şi să-l resuscitez. Nu-mi pot da seama de starea lui, deoarece până să ma dezmeticesc, Sam apare şi se apleacă spre Dean. Îl ia în braţe  şi mă prinde şi pe mine de talie deoarece şi-a dat seama că nu pot merge singură fără să pup pământul.
Ne-a aşezat pe locurile din spate ale maşinii, iar eu i-am luat capul şi i l-am fixat în poala mea. De ce lucrurile rele li se întâmplă celor care vor să facă un bine? Lacrimile imi inundă faţa şi mă simt slăbită. Dacă Dean moare, voi muri şi eu odată cu el. Blestemăţia aia m-a muşcat şi acum voi ajunge un strigoi. Am fost om, am fost demon, am fost în Purgatoriu, iar acum am căzut cu adevărat. Prefer să-mi trag un glonţ în cap cât timp sunt în faza asta decât să simt poftă de carne umană. Doar gândul că aş putea să simt asta îmi face pielea de găină şi îmi provoacă o senzaţie de greaţă. Azi am vomat mai rău decât o gravidă. Senzaţia de ameţeală a dispărut, iar acum am rămas doar cu usturimea. Sam se îndrepta spre cel mai apropiat spital. Când am parcar, el a schemat un asisent cu o targă. L-au luat pe Dean şi au alergat cu el în camera de urgenţă. Nu am auzit decât că este pe moarte. Când am auzit cuvântul magic, am crezut că voi leşina.
- Katherine, trebuie să te vadă şi pe tine un doctor. Tremuri toată!
- Nu ! Ţip eu ca o nebună.
Dacă medicii îmi vor vedea muşcătura s-a zis cu mine şi nu aş vrea să manânc vreunul. Nu mai bag în seamă nici usturimea. Tot ce mă doare acum este inima. Katherine Pierce nu şi-a iubit decât tatăl. Nu şi-a oferit niciodată inima vreunui băiat şi nu a fost îndrăgostită niciodată. Am ştiut doar să manipulez, să fur şi să ucid. Acum hoţului i-a fost furat ce avea mai de preţ: inima. Dean Winchester mi-a furat inima. M-a făcut să mă îndrăgostesc nebuneşte de el, de prostia lui şi de toate părţile lui bune. Îi iubesc defectele, punctele forte - totul. Nu pot trăi fără să-l simt aproape, fără să-i simt atingerile şi săruturile. Felicity mi-a spus că la ce personalitate am, nimeni nu se va îndrăgosti de mine şi că nu voi cunoaşte dragostea adevărată. Am fost de acord cu ea, apoi a apărut Winchester. Bărbatul ăla mi-a fost inamic, prieten, iubit, partener - bărbatul cu care vreau să-mi petrec viaţa scurtă pe care ştiu că o am. El m-a schimbat, m-a ucis, m-a înviat. Mi-a stors creierii şi m-a enervat în cea mai mare parte din timp. A fost alături de mine în cele mai rele momente, dar tot ceea ce contează este că m-a iubit. Ce contează că realizez asta acum? Ce contează dacă el nu va mai fi?
Am aşteptat 3 ore în hol până ce medicul a vorbit cu noi.

- Sunteţi rude ?
- Da.
- Îmi pare rău să vă spun, (a început bine) dar starea pacientului este instabilă. Am făcut tot ce puteam să facem, iar acum totul depinde de el. Dacă vrea să trăiască, va trăi, iar dacă nu, poate muri în orice moment.
- Mulţumesc, răspunde dur Sam care s-a albit la faţă.
La ce dracu e bună dragostea dacă idiotul meu va muri? Nu, Dean ! Îţi interzic să mori! Nu poţi să mori! Asta e viaţă ce ai trăit tu până acum? Asta e viaţă ce am trăit noi până acum? Dacă tu mori, mor şi eu.
Mă duc la baie pentru a-mi clăti faţa. Sam le-a spus poliţiştilor că a fost un incendiu şi că eu nu pot da declaraţie pentru că am probleme cronice. Mi-am verificat umărul care arăta şocant. Muşcătura era roşu cu violet şi tot umărul îmi era verde. La dracu că eu chiar mă voi transforma!
Ies val vârtej din spital şi mă duc la maşină unde iau pistolul încărcat al lui Dean. De ce să trăiesc dacă el moare? De ce să trăiesc dacă mă voi transforma într-un monstru? Mi-l pun la tâmplă şi închid ochii. Lacrimile îmi inundă ochii, dar mi le strâng. Nu vreau să par slabă. Voi muri ca un erou ce nu a vrut să fie prins de răufăcători.
- Katherine ce căcat crezi că faci? Strigă Sam la mine, iar eu mă întorc cu pistolul îndreptat spre tâmpla mea.
- Dacă Dean moare, nu are rost să mai trăiesc.
- Katherine, lasă pistolul! Asta-mi mai trebuie acum ! Să fii şi tu o povară pe capul meu. Nu vezi în ce stare este Dean? De ce nu ai milă de mine? Strigă la mine Sam cu lacrimi în ochi.
- Nu vreau să fiu o povară, Sam. Dean e pe moarte şi eu... eu sunt la fel.
- Despre ce vorbeşti?
Îi arăt lui Sam muşcătura de strigoi, iar el cade în genunchi cu mâinile acoperindu-i faţa.
- Nu mă va ierta niciodată dacă nu te ajut! La dracu, o scoatem noi la capăt!
- Cum ? Ţip eu. Nu poţi face nimic să opreşti asta! Trebuie să mă ucizi până nu mă transform! Trebuie să o faci!
- Eu... eu nu te pot ucide Katherine, îmi spune el cu faţa în pământ.
Nu toţi Winchesterii sunt la fel. Unul este nebun, sălbatic, plin de viaţă şi extrem, iar altul este retras, deştept, familist şi liniştit. Cum l-aş putea obliga pe Sam Winchester să-şi păteze mâinile cu sângele meu? Ar fi o ruşine pentru mine să mor ucisă de cineva. Un Pierce are mândria lui şi reputaţia sa de păstrat. Toţi vor ştii că eu am murit pentru că m-am săturat de viaţă, nu pentru altceva.
- Bine. Dacă tu nu o faci, atunci nu-mi rămâne decât calea cea grea.
Îmi fixez pistolul la tâmplă, iar toate persoanele pe care le-am ucis mi se derulează în minte. Îmi aduc aminte de toate creaturile ucise, de toate momentele urâte ale vieţii mele. Singurul bine din viaţa mea a fost Dean, iar acum nu mai este. Chiar dacă iniţial mi-am închis ochii, acum îi deschid ca semn de îmbrăţişare a destinului. Apăs pe trăgaci, dar nu aud niciun zgomot, iar totul în mintea mea se derulează cu încetinitorul. Sam se ridică în picioare şi se uită în spatele meu, dat eu sunt îngheţată. Tocmai am încercat să-mi iau viaţa. Cine m-a oprit ?
Mă întorc, iar în faţa mea apare Crowley.
- V-a fost dor de mine, iubiţilor? Doar nu credeai că te voi lăsa să mori aşa de uşor Katherine Pierce. Nu degeaba te-am ajutat de atăt de multe ori. Aşa îmi mulţumeşti ?
- Dean moare (spun eu printre suspine)
- Ei, ash! Asta se poate rezolva. Vei mai întâlni tineri.
- Am fost muşcată de un strigoi.
- Şi? Asta e motiv de plâns? De când boceşte Katherine Pierce? Nu uita că eşti urmaşa mea, demoniţo. Am pus vorbă bună despre tine, iubito.
- Ce vorbă?
- Lasă, hai să ne ocupăm de partea cea mai importantă: muşcătura.
- Dar Dean...
- Nu e treaba mea, îmu spune demonul sec, dar citesc în ochii lui că nu va lăsa lucrurile aşa.
- Mă poţi vindeca ?
- Normal, doar eşti pe jumătate demon. Ai văzut vreodată vreun demon-strigoi?
- Nu. Cum vei proceda?
- Trebuie să ai încredere în mine, îmi face demonul cu ochiul.
- Scuză-mă, dar cine eşti tu? Întreabă Sam dezorientat.
- Sam Winchester aka celălalt. Sunt Crowley, Regele Iadului.
- Rege? Spune Sam aproape în râs.
- Dacă vrei să ai parte de un trai bun după moarte, îţi sugerez să te pui bine cu mine, îi face Crowley cu ochiul, iar Sam îşi strânge pumnii. Probabil că aş fi asistat la o dispută între cocoşi dacă nu interveneam
- Încetaţi amândoi, ce căcat aveţi ? Avem lucruri mai importante pe cap decât o bătaie stupidă!
- Aşa este, drăguţă.
- Crowley, nu ţi-am cerut nimic niciodată, dar acum te rog un singur lucru pentru prima şi ultima oară: Salvează-l pe Dean !
- Îmi pare rău scumpo, dat nu am această putere. Pot doar să te salvez pe tine. Eu zic că e o afacere bună.
- Şi tu cu ce ieşi în câştig ?
- Nu am voie să-mi ajut prietenii?
- Amândoi ştim că nu faci favoruri la întâmplare. Eşti un demon de răscruce. Nu îmi vând sufletul, dacă pe el îl vrei.
- Nu-ţi vreau sufletul, drăguţă. Nu uita că v-am ajutat pe tine şi pe iubiţelul tău de mai multe ori faţă de îngeraşul vostru păzitor !
- Şi mereu ai avut ceva de câştigat ! Ţip şi eu la el. Ce vrei Crowley? Poate pe mulţi îi păcăleşti dar cu mine nu-ţi merge! Te pot distruge demonule!
- Se pare că cineva a luat lecţii de răutate în Purgatoriu. Îţi mai trebuie o ceată de minioni şi te pot numi big boss.
Ridic mâna pregătindu-mă să-l plesnesc, dar el mi-o prinde şi mă întoarce cu spatele la el, împingându-mă şi lipindu-mă de maşină.
- Nu te juca cu răbdarea mea ! Dacă Regele Iadului îţi va face vreodată o favoare, tu să spui da! Încep să cred că Dean este cel deştept din echipă.
- Fie. Vindecă-mă. Dar la cea mai mică suspiciune eşti mort, Crowley!
Demonul mă lasă şi se urcă la volanul maşinii lui Sam. Eu mă urc în faţă cu el, iar Sam ocupă locul din spate fără să obiecteze.
- Unde mergem ? Întreabă Sam.
- Ai să vezi.
- Mi-ar plăcea să ştiu prin ce mocirle îmi conduci maşina.
- Relaxează-te, amice ! Winchesterii... toţi sunt la fel! Afirmă Crowley uitându-se spre mine.
Muşcătura încă mă ustură şi simt cum durerea se extinde spre tot corpul meu. Surprinzător, nu am nicio poftă de sânge sau carne umană. Oare latura mea demonică luptă împotriva transformării?
Ne oprim într-un depozit unde Crowley spune că-şi ţine toate obiectele magice rămase de pe urma mamei sale. Rowena, mama lui Crowley a fost o vrăjitoare malefică şi puternică ce nu a avut grijă de fiul său şi l-a abandonat. Singurul lucru bun rămas de la ea sunt cunoştiinţele sale în vrăjitorie, pe care i le-a transmis şi fiului său şi care urmau să-mi salveze viaţa.
M-am întins pe pat, iar Crowley şi-a adus pe o măsuţă diferite ierburi şi chestii ciudate. Sam s-a aşezat lângă mine,faţă în faţă cu Crowley.
- Să vedem ce s-a întâmplat aici.
Crowley îşi pune mănuşi chirurgicale şi îmi verifică umărul. Sam se holbează şi rămâne fără cuvinte când îmi vede rana care s-a agravat. Acum umărul meu era mov, iar muşcătura devenea neagră.
- Uh, se pare că stăm bine.
- Glumeşti ? Este cea mai oribilă rană pe care am văzut-o! Afirmă Sam speriat.
- E un lucru bun că nu se vindecă. Dacă s-ar vindeca, înseamnă că procesul de transformare merge perfect. Demonul din ea se luptă cu veninul de strigoi. E ca şi cum ai pune sare pe rană.
- Şi cum mă vei vindeca dacă nu ai voie să faci asta ?
- Am zis că te voi ajuta, nu că te voi vindeca. Oh, Dumnezeu ştie ce va rămâne din umărul tău după ce voi termina.
- Poftim ? Ai de gând să mi-l scoţi sau ce?
- Ajungem şi acolo.

Crowley mi-a dat un anestezic magic pentru a mă face să nu simt durerea. A început să-mi taie din rană, să o injecteze şi multe altele. A scos un lichid negru din rană, iar eu şi Sam nu făceam decât să ne holbăm şi să ne îngrozim. Crowley mânuia ca un profesionis cuţitul. Cu toate că este un demon fără scrupule, se descurcă în orice situaţie şi este cu adevărat un lider inteligent. După ce termină de scos lichidul negru, Crowley îmi desenează cu cuţitul demonic o pentagramă pe rană. În loc să mă usture sau să mă doară, simt cum mă gâdilă şi cum umărul meu se vindecă.
- Eşti gata, Katherine Pierce. Muşcătura se va vindeca în câteva zile, iar pentagrama va rămâne ca cicatrice o perioadă de timp. Vei voma sânge în prima săptămână, dar vei supravieţui.
Eu mă ridic în picioare şi îl prind pe Crowley din urmă, înainte să iasă pe uşa depozitului.
- Crowley, ăh.... eu...
- Cu plăcere, păpuşă (îmi face cu ochiul). Du-te la Dean acum.

Eu şi Sam ne urcăm în maşină şi ne deplasăm cu viteza luminii spre spital. Medicul ne-a întâmpinat la intrare, cu faţa albă şi obosită.
- Ce s-a întâmplat ? Întreb atât eu cât şi Sam
- Pacientul a murit.
Picioarele mi s-au înmuiat şi m-am aşezat pe canapea până să mă prăbuşesc. Sam avea ochii roşii din cauza plânsului, iar medicul îşi ţinea privirea în jos.
- Când s-a întâmplat?
- Acum 1 oră. Îmi pare rău. Vreţi să ridicaţi trupul ?

***
- E gata. A fost o operaţie dificilă, dar m-am descurcat perfect. Sper că acum ţi-am câştigat încrederea.
- Mă bucur că ai făcut alegerea potrivită tată, răspune Gavin satisfăcut de fapta lui Crowley.